Printre metodele clasice de conservare a ciupercilor, una dintre cele mai raspandite este, fara indoiala, uscarea, in afara de faptul ca nu toate speciile pot fi uscate, este important sa se aleaga exemplare sanatoase, fara insecte parazite sau mucegai si de o comestibilitate fara nici un dubiu; odata uscate este practic imposibil sa mai fie alese, in Italia, ca si in alte tari, se obisnuieste sa se usuce aproape exclusiv ciuperci din genul Boletus (bureti), dar se pot conserva in acelasi fel si alte specii cum ar fi ciuciuletii, craitele, champignonul de camp etc.

  Pentru pregatirea ciupercilor in vederea uscarii, trebuie indepartate partile alterate, baza piciorului sau piciorul intreg atunci cand este prea tare sau fibros; de asemenea se vor curata urmele de pamant cele mai evidente (se vor spala bine atunci cand vor fi consumate), in ce priveste hribii, daca sunt in perfecta stare si nu prea mult crescuti, se pot pastra si tuburile de pe fata inferioara a palariei. Ciupercile se taie apoi in felii de circa 2 milimetri grosime, in lung, de sus in jos.

    Feliile se aseaza pe gratare sau plase din sfoara subtire sau din sarma inoxidabila, sau chiar şi pe plansete de lemn curate si bine uscate, acoperite pe cat posibil cu o panza din bumbac; se lasa la aer, la soare nu prea puternic si se vor aduce in casa pe vreme umeda sau noaptea, evitand astfel sa absoarba din nou umezeala.

 

Este un procedeu bun sa se acopere ciupercile, pe durata uscarii, cu o panza foarte subtire si rara pentru a impiedica insectele sa-si depuna ouale sau sa le strice.

    

    Amintim ca, pentru a avea rezultate bune, este bine ca uscarea sa aiba loc in aer liber, la lumina naturala a soarelui; doar in caz de necesitate, cand uscarea deja anceputa este in pericol sa fie compromisade conditiile meteorologice nefavorabile, se poate recurge la o sursa de caldura artificiala, ca foen electric sau gura cuptorului cu foc foarte mic.

 

Cand feliile au devenit scortoase si, strangandu-le intre degete, nu mai secreta umezeala, se pot pune in saculeti de sugativa sau de tifon care vor fi pastrati la loc uscat si aerisit; daca suntem siguri ca s-au uscat perfect le putem pastra si in vase de sticla, de metal sau in pungi de plastic.

In momentul consumarii, ciupercile uscate se spala in apa multa si se lasa in apa calduta pentru a se rehidrata timp de o ora sau mai mult; se scurg si, din acest moment, sunt bune pentru a fi pregatite.