Alte denumiri: bureţi de mătreaţă, ciupercă cu branhii despicate, ciupercă cu lame despicate, iască cu lamele, splitgill mushroom.
Sinonime: Schizophyllum multifidum, Schizophyllum alneum, Schizophyllum var. multifidum, Agaricus alneus, Agaricus multifidus, Apus alneus, Merulius alneus, Merulius communis, Daedalea commune.
Ciuperca face parte din Familia Schizophyllaceae şi a fost descrisă pentru prima dată în anul 1815 de către botanistul suedez Elias Magnus Fries sub numele de Schizophyllus communis. Numele de gen Schizophyllum înseamnă “cu lamele despicate” sau “cu branhii despicate”, epitetul specific “commune” înseamnă “comună” cu referire la faptul că specia se găseşte în întreaga lume.
Aparatul fructifer: cu suprafaţa relativ convexă, în formă de evantai sau de cochilie, este sesilă sau cu un picior foarte scurt poziţionat lateral, diametru 1-4 cm, înălţime 1-2 cm, culoarea variază de la galben-crem la alb-pal.
Faţa superioară: foarte neregulată şi ondulată, este acoperită de o lânozitate deasă şi albicioasă caracteristică. Pe vreme umedă capătă culoarea gri-deschis, pe vreme uscată cenuşiu-albicios şi la bătrâneţe rozaliu chiar maroniu.
Marginea: este ondulată, crestată, zimţată inegal.
Faţa inferioară prezintă lamele care sunt late, bine distanţate, divizate longitudinal. Sunt de culoare gri-albui iniţial dar odată cu vârsta capătă culoarea rozalie. Lamelele se despică atunci când ciuperca se usucă pentru a- şi menţine umiditatea pe cât mai mult posibil. Datorită deshidratării ciuperca se crapă longitudinal ajutând la răspândirea sporilor.
Carnea este foarte subţire, aţoasă şi elastică, tare şi scorţoasă în stare uscată, fără miros şi gust perceptibile, de culoare gri-albicioasă. Nu se colorează la tăiere şi nu reacţionează cu substanţe chimice.
Sporii: sunt elipsoidali, mici, cilindrici, netezi, cu mărimea de 3-4 x 1-1,5 microni, pulberea lor este albă.
Variabilitate: coloritul aparatului fructifer variază de la alb la gri, cu nuanţe purpurii. Pseudolamele pot fi roz-violacee.
Habitat: este o specie răspândită în întreaga lume care creşte de obicei în grupuri cu multe exemplare, deseori etajate unul peste altul în formă de ţigle. Se găseşte pe bucăţi de lemn uscate de foioase, pe ramuri uscate sau bucăţi de scoarţă căzute la pământ, pe trunchiuri aflaţi în putrefacţie, dar şi pe lemnul construcţiilor. De la câmpie la munte, pe toată durata anului, unde câteodată se poate întâlni şi pe lemnul coniferelor. Ciuperca provoacă importante pagube provocând putregaiul alb al lemnului. Este rezistentă la uscăciune şi căldură fiind găsită de obicei pe lemnul expus la soare şi vânt.
Specii asemănătoare: este o ciupercă inconfundabilă datorită formei, culorii pseudolamelor şi locului în care trăieşte. Dar cei care nu cunosc ciuperca o pot confunda cu Arrhenia acerosa, Crepidotus variabilis, Crepidotus applanatus, Resupinatus applicatus.
Comestibilitate: fără interes alimentar. Unii autori specifică faptul că ciuperca ar avea valoare medicinală şi că se pot extrage substanţe cu efecte curative.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
