Alte denumiri: ciuperca de copac, ciuperca de brumă, ciuperca de iarnă, winter polypore.

Sinonime: Boletus brumalis, Boletus fuscidulus, Polyporsu fuscidulus, Lentinus brumalis.

Ciuperca face parte din Familia Polyporaceae, a fost descrisă pentru prima dată în anul 1794 sub numele de Boletus brumalis de către micologul german Christiaan Hendrik Persoon. În anul 1821 micologul suedez Elias Magnus Fries a transferat ciuperca în genul actual Polyporus brumalis. Numele de gen “Polyporus” înseamnă “mai mulţi pori“. Epitetul specific “brumalis” înseamnă “al iernii” cu referire la faptul că ciuperca apare în principal în lunile mai reci ale anului.

Pălăria: este plat- convex, în unele cazuri cu o depresiune în mijloc închisă la culoare, suprafaţa este netedă, posibil zone concentrice de maro-dechis şi maro-închis, marginea pălăriei tinde să se onduleze uşor în sus, culoarea este la început maro-gălbui-închis dar spre maturitate devine brun-maro, maro-închis.

Tuburile sporifere: se termină în pori circulari, mici, dispuşi radial, vizibili cu ochiul liber, de culoare alb-cenușiu apoi maro-gălbui, nu pot fi desprinşi de stratul superior al pălăriei, tuburile sunt uşor decurente pe picior. Pulberea sporilor este albă.

Carnea: este albicioasă sau gălbuie, subţire, devine destul de dură pe vreme uscată, gust și mirosul sunt ușor de nucă sau lemn.

Piciorul: ajunge până la 6 cm lungime, are 2-5 cm lăţime, cilindric, catifelat, de obicei piciorul este plasat fie lateral fie central, culoarea este gri-maro sau maroniu-pal. La baza piciorului prezintă miceliu alb pufos.

Habitat: creşte în păduri umede și umbroase, se găseşte adesea pe rădăcini sau trunchiuri de copaci vii sau morţi, pe lemnul mort de esenţă tare în general pe mesteacăn, pe ramurile căzute, sunt bine camuflate printre frunzele căzute dar unde găsiţi una ar trebui să găsiţi un grup mic pe aceeaşi ramură, ciuperca este rezistentă (putrezesc lent) şi poate fi găsită pe tot parcursul anului în stadiul matur, dar apare de obicei toamna şi primavara.

Specii asemănătoare: Polyporus ciliatus (are porii mai mici şi mai denşi, are o formă plată, rotundă sau ovală, are culoarea maro sau maro-roșcată), Polyporus arcularius (suprafaţa pâsloasă, prezintă perişori pe marginea pălăriei, de culoare bej-pal, brun-gălbuie sau brună), Polyporus leptocephalus (blackfoot polypore, partea inferioară a piciorului este aproape întotdeauna de culoare neagră), Polyporus alveolaris (are culoarea galben-portocaliu sau portocaliu-roşiatică, rotunjite până în formă de rinichi sau evantai, tuburile sunt alungite radial, porii sunt mari, hexagonali), Polyporus tuberaster (tuberous polypore, prezintă tuburi care se termină în pori unghiulari albi sau crem foarte mici).

Interes gastronomic: Polyporus brumalis este o ciupercă comestibilă de calitate mediocră, doar în stadiul tânăr. Nu este considerată o alegere populară în gastronomie. Unii oameni o consideră neplăcută la gust şi din cauza durităţii ei o evită. În medicina tradițională chineză și în alte sisteme de medicină alternative, ciuperca Polyporus brumalis este utilizată ca ingredient în tratarea unor afecțiuni, cum ar fi diabetul și boli hepato-biliare. Este important de reținut că aceste utilizări nu au fost încă dovedite prin cercetări științifice riguroase. Este important să se acorde atenție atât aspectului cât și condițiilor de creștere ale ciupercilor înainte de a le consuma.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: