Alte denumiri: ciupercă de stridie, bureţi negri de fag, ciupercă gri de stridie, oyster mushroom, oyster fungus, brown oyster;

Sinonime: Agaricus ostreatus;

Ciupercile se pot cultiva uşor, chiar în cantităţi uriaşe, fiind puţin pretenţios la condiţiile de microclimat, cu puţine boli şi dăunători, ciuperca este una dintre puţinele ciuperci care pot ucide şi digera nematodele (clasă de viermi cu corpul subţire şi cilindric) şi bacteriile, cu ajutorul miceliilor sale despre care se crede că este un mod prin care ciuperca obţine azot;

Pleurotus ostreatus este a treia cea mai produsă ciupercă alimentară din lume după Agaricus bisporus şi Lentinula edodes, datorită capacităţii sale de a degrada o mare varietate de substraturi care conţin celuloză, polizaharide şi lignină (substanţă organică complexă care se găseşte în ţesuturile plantelor lemnoase, dându-le impermeabilitate şi rigiditate), în plus au o creştere rapidă;

Sub denumirea de Agaricus ostreatus a fost descrisă ştiinţific pentru prima dată în anul 1775 de către botanistul austriac de origine franceză Nikolaus Joseph von Jaquin, iar în anul 1871 micologul german Paul Kummer a trasferat ciuperca în genul Pleurotus;

Pălăria: este foarte cărnoasă, la început convexă, apoi plată şi la sfârşitul maturizării chiar adâncită în formă de scoică, suprafaţa este netedă şi lucioasă deseori ondulată, marginea răsucită pentru mai mult timp, are diametrul de 5-15 cm, de culoare gri-violacee, în zilele reci este mai închisă la culoare;

Lamele: sunt adânc decurente pe picior, adunate, dese, de culoare albicioasă sau cenuşiu-pal;

Sporii: sunt de culoare liliachii;

Piciorul: este compact, solid, îngroşat în partea de sus şi subţiat la bază, unde, uneori este acoperit de un puf fin, alb, are înălţimea de 3-6 cm, 1-3 cm grosime, de culoare albă, piciorul lipseşte uneori, de cele mai multe ori este scurt, dispus lateral, carnea din picior este tare;

Carnea: este compactă, fragedă, de culoare albă, cu miros plăcut şi gust dulce;

Variabilitate: coloritul pălăriei trece de la gri- închis cu nuanţe violete la culoarea cojii de alună în nuanţă deschisă şi poate ajunge până la brun, piciorul poate fi foarte scurt ori relativ mare, lamele sunt albicioase, cu nuanţe crem sau ca fildeşul;

Habitat: apare în lunile octombrie- februarie, poate fi întâlnită de la câmpie la munte, se găseşte pe materialul lemnos putred al foioaselor, în mici grupuri cu exemplare foarte dese, astfel încât pălăriile cresc asemenea unor ţigle, pe trunchiurile multor foioase, chiar la înălţime considerabilă de la sol şi foarte rar pe conifere, preferă arborii de fag, pentru formarea corpului fructifer este nevoie de o perioadă rece, creşterea încetează când este ger, dar în zilele cu temperaturi mai ridicate ciuperca reâncepe să crească;

Interes gastronomic: este bună de consum, sunt cele mai bune atunci când sunt culese tinere, se foloseşte doar pălăria, piciorul fiind tare şi lemnos, se găteşte în diferite moduri: pane, la grătar, cu sos, în supe, tocăniţe, se poate conserva în ulei;

Substanţe: ciupercile au un conţinut ridicat de proteine, grăsimi, carbohidraţi, acizi organici care ajută la prevenirea hepatitei, ulcerului gastric, aterosclerozei, mai conţine minerale: potasiu, fier, calciu, fosfor, seleniu, zinc, Vitamine: D, B;

Specii asemănătoare: Pleurotus columbinus, Pleurotus pulmonarius, Pleurotus cornucopiae;

Alte specii de Pleurotus: Pleurotus djamor, Pleurotus dryinus, Pleurotus eryngii, Pleurotus pulmonarius, Pleurotus citrinopileatus, Pleurotus populinus, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus calyptratus, Pleurotus columbinus, Pleurotus nebrodensis, Pleurotus opuntiae.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: