Alte denumiri: pălăria popii, tolceraș, common funnel.
Sinonime: Agaricus gibbus, Clitocybe gibba, Agaricus maximus, Omphalia gibba, Clitocybe australis.
Specia a fost descrisă pentru prima dată de micologul sud-african Christian Hendrik Persoon în 1801, sub numele de Agaricus gibbus, în lucrarea sa Synopsis methodica Fungorum.
Mai târziu, micologul german Paul Kummer a inclus-o în genul Clitocybe, în celebrul său ghid Der Führer in die Pilzkunde (1871).
De-a lungul timpului au existat și alte încercări de redenumire. Unii autori au considerat că ar proveni din Agaricus infundibuliformis (descris de Jacob Christian Schäffer în 1774), transferat apoi de Lucien Quélet la Clitocybe infundibuliformis (1872). Alții au propus sinonimia cu Lepista flaccida (Narcisse Théophile Patouillard, 1887). Totuși, aceste variante au fost respinse, Lepista flaccida fiind astăzi recunoscută ca specie distinctă a genului Lepista.
Studii moderne au arătat că genul Clitocybe cuprinde mai multe linii evolutive. Ca urmare, micologul finlandez Harri Harmaja a separat un nou gen, Infundibulicybe, desemnând Infundibulicybe gibba ca specie tip. Această clasificare este astăzi acceptată oficial de baze de date precum Index Fungorum și MycoBank (2019).
Numele de gen „Infundibuliformis”, provine din cuvântul latin “infundibulum” care înseamnă „pâlnie” și cuvântul latin “formis” care înseamnă „care are forma de”, „asemănător cu”. Epitetul specific”gibba”, provine din latinescul “gibbus”, care înseamnă „cocoșat”, „proeminent”, „rotunjit” sau „umflat”, termen folosit pentru a descrie o formă cu o curbură sau bombare vizibilă. Infundibulicybe gibba se traduce, în sens morfologic, ca „ciuperca-pâlnie cu pălăria ușor bombată sau cocoșată”.
Pălăria: are un diametru de 3–9 cm și este moale. La început este convexă, cu marginea răsfrântă în jos, apoi devine plată și se adâncește treptat în centru, ajungând la maturitate în formă de pâlnie. Uneori prezintă un mic gurgui central, iar marginea devine ondulată, canelată și pe alocuri ușor ruptă.
Cuticula: este netedă, uscată și catifelată, de culoare crem-maronie, adesea cu nuanțe rozalii, care se decolorează la bătrânețe.
Lamelele: sunt foarte dese și subțiri, decurente (coboară pe picior), uneori parțial bifurcate, și au culoare mai deschisă decât pălăria; la exemplarele tinere sunt aproape albicioase.
Carnea: este relativ subțire și ușor higrofilă (absoarbe umiditatea din mediul înconjurător). În pălărie are o textură moale și fragedă, însă în picior devine mai densă, mai tare și ușor fibroasă, oferind o consistență fermă la atingere. Culoarea este uniformă, în nuanțe palide de ocru sau crem-gălbui. Mirosul este dulceag, amintind ușor de migdale amare, iar gustul este plăcut, delicat și ușor aromat.
Sporii: sunt de formă ovală, netezi, translucizi. Mărimea lor este de 5,5–7,5 microni lungime și 3,5–4,5 microni lățime. Pulberea lor are culoare albă. Dacă se pune pe suprafața pălăriei ciupercii o picătură de tinctură de guaiacum (este un preparat alcoolic obținut prin extracția principiilor active din lemnul sau rășina arborelui Guaiacum officinale), aceasta se colorează gri-verzui.
Piciorul: este neted, nu prezintă inel, este de culoare albicioasă, subțire și în formă de cilindru, fibros și destul de tare. Când ciuperca e tânără, piciorul e plin pe dinăuntru, dar pe măsură ce îmbătrânește, devine gol. Spre bază este puțin mai gros, prezintă un puf alb adică resturi fine ale miceliului. Are 4–8 cm înălțime și 0,5–1 cm grosime.
Habitat: este o ciupercă saprofită comestibilă din familia Tricholomataceae, genul Infundibulicybe. Crește printre frunzele uscate, de obicei în grupuri, mai rar singuratică. Se găsește în păduri de foioase și la marginea lor, mai ales lângă fagi, dar uneori și sub carpeni sau stejari, iar ocazional și în păduri de conifere. Apare de la câmpie până în zona de deal, mai rar în regiuni montane și fructifică din iunie până în luna septembrie (uneori până în octombrie).
Specii asemănătoare: Clitocybe clavipes (pironul zânelor), Clitocybe geotropa, Clitocybe odora (anasonul cenușăresei), Clitocybe phyllophila (pâlnia ceroasă), Clitocybe flaccida (trâmbița bradului).
Interes gastronomic: este cea mai gustoasă atunci când e proaspătă. Se consuma doar pălăria pentru ca piciorul este fibros. Se poate pregăti în mai multe feluri: prăjită, uscată sau conservată în ulei.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
