Pălăria, goală în interior, de formă neregulată şi, deseori, împărţită în mai mulţi lobi, are numeroase cute întortocheate care o fac să semene cu un creier, diametru 5-15cm, brună.

Marginea este aderentă la picior. Acesta, gol în interior, este bont, acoperit cu negi şi cu nervuri longitudinale, destul de îngroşat la bază şi cu suprafaţa flocoasă, înălţime 3-8cm, albicios.

Carnea este foarte fragilă şi apoasă, cu aspect cerat şi cu gust şi miros slabe, dar plăcute.

VARIABILITATE. Coloritul pălăriei poate varia între brun-gălbui şi brun-roşcat. Piciorul este, la început, albicios şi, apoi, capătă nuanţe de roz din ce în ce mai evidente.

 

 

HABITAT. Creşte  solitară  sau  în grupuri pe solurile nisipoase, în special prin pădurile de conifere, la munte.

PERIOADA DE CREŞTERE. Este o specie de primăvară care apare din aprilie până în mai, câteodată până în iunie.

SPECII  ASEMĂNĂTOARE. Poate fi confundată cu Gyromitra gigas (zbârciogul uriaş), mai deschis la culoare şi la fel de periculos.

SINONIME. Physomitra  esculenta.

 

 

PERICULOZITATE. MORTALĂ În stare crudă, este foarte otrăvitoare, chiar mortală. După fierbere capătă un gust destul de plăcut, dar trebuie consumată cu cea mai mare prudenţă, pentru că poate da naştere multor otrăviri grave. Nu poate fi consumată în feluri de mâncare diferite la aceeaşi masă, pentru că substanţele toxice pe care le conţine pot avea efecte combinate. Pare dovedit că toxinele se distrug prin uscare. Pălăriile exemplarelor bătrâne, totuşi, s-ar putea să conţină, în afară de toxinele obişnuite ale ciupercii, şi altele datorate alterării, acestea fiind distruse prin fierbere. Simptomele provocate de otrăvirea cu Gyromitra esculenta sunt: greaţă, vomă şi diaree, urmate de icter, afecţiuni ale ficatului şi rinichilor şi, în final, chiar dacă destul de rar, comă şi moarte.