Pãlãria, destul de cãrnoasã şi compactã, este, la început, globuloasã şi, apoi, convexã, având pe suprafaţã mici cocoaşe şi cu marginea larg ondulatã, diametru 6-15cm, măslinie.

Cuticula este uscatã şi catifelatã.

Piciorul, foarte tare, gros şi robust, în formã de parã sau chiar sferic, este acoperit cu o reţea finã roşie, aproape întotdeauna înfipt adânc în pãmânt, înălţime 7-10cm, roşu.

Porii sunt foarte mici şi rotunzi.

Tuburile sunt lungi, subţiri şi întotdeauna aderente la picior.

Carnea este destul de compactã, gri-alburie cu nuanţe gãlbui, cu miros acru şi gust amar.

VARIABILITATE. Coloritul pãlãriei variazã de la gri-deschis la brun-mãsliniu-deschis cu pete alb-gãlbui. Porii sunt de culoare galben-citron sau verzui, iar, când sunt atinşi, devin albãstrui. Tuburile sunt, iniţial, galbene şi, apoi, mãslinii. Piciorul este galben pe porţiunea superioarã şi roşu-aprins în rest, cu o reţea roşie care devine brunã spre bazã. Carnea, albã sau gãlbuie, când este tãiatã, capãtã o culoare verde-albãstruie.

HABITAT. Creşte frecvent în pãdurile de conifere, la munte.

PERIOADA DE CREŞTERE. Vara-toamna.

SPECII ASEMÃNÃTOARE. De obicei este confundatã cu Boletus satanas (hrib ţigãnesc, hribul-dracului), toxicã, şi cu Boletus Iuridus (buretele-vrãjitoarei,  hribul-mistreţului), comestibilã, cu gust dulceag.

SINONIME. Boletus pachypus, Tubisporus calopus.

Comestibilitate. Fără interes alimentar.