Alte denumiri: borşgombă, cuci, plopenchi, blusher, blushing amanita.
Face parte din Familia Amanitaceae, este foarte răspândită în România găsindu-se pe aproape orice sol în pădurile de foioase şi de conifere. Ciuperca coabitează formând micorize pe rădăcinile arborilor. Genul Amanita cuprinde aproximativ 600 de specii şi variaţii cert este că nici o amanită nu poate fi consumată crudă. A fost descrisă pentru prima dată în anul 1794 de către micologul afrikaner Christian Hendrik Persoon.
Pălăria: la început este ovoidală (are forma unui ou) apoi devine plată chiar concava. Marginea este netedă. Este de culoare brun-roşcată sau roşu-vineţie. Are în diametru 5-15 cm. Culoarea pălăriei poate fi spălată de ploaie deschizându-se la culoare la fel şi broboane alb-cenuşii de pe pălărie.
Cuticula: este lucioasă şi puţin lipicioasă presărată cu multe broboane alb-cenuşii turtiţi cu reflexe mătăsoase care se pot şterge uşor. Sub cuticulă carnea este rozalie.
Piciorul: are înălţimea de 8-20 cm, piciorul este cilindric şi plin apoi devine gol pe dinăuntru, de culoare roz, cu baza bulboasă de obicei înconjurată de unul sau două rânduri de negi cafeniu-deschis rest al vălului universal.
Inelul: este lat, atârnat, membranos şi persistent, de culoare alb-roz, bine vizibil dungat datorită vălului.
Lamele: sunt albe sau alb-roşcate, uşor transparente, când sunt atinse se înroşesc , foarte dese şi inegale.
Carnea: este albă, fragedă, capătă o culoare caracteristică vineţie acolo unde şi-au săpat galerii insectele parazite sau în locul în care este tăiată. Cu miros slab şi plăcut precum un gust dulceag foarte uşor acru apoi la maturitate devine usturător.
Sporii: sunt albi, ovaţi, amiloizi.
Variabilitate: culoarea pălăriei variază între alb-murdar la exemplarele tinere şi roşu-vineţiu la cele mature. Piciorul cu o consistenţă relativ făinoasă variază de la alb-roz la violet. Lamele sunt albe dar când sunt atinse tind să se înroşească. Crescute în păduri de foioase pălăria are culoarea roz-creol, roz-maroniu sau roz-gălbui, cele crescute în păduri de conifere au pălăria de culoare roz-roşiatică.
Habitat: trăieşte în pădurile de foioase şi se conifere, pe orice tip de sol, de la munte până la câmpie. Din luna mai până în luna octombrie. Ciuperca este frecvent parazitată de ciuperca parazită Hypomyces hyalinus care atacă speciile din genul Amanita.
Specii asemănătoare: poate fin confundată cu Amanita pantherina (buretele panterei) fiind toxică din cauza conţinutului înalt de muscarină dar aceasta nu are niciodată culori roşiatice pe nici o parte a ciupercii, cu Amanita pantherina var. ablentinum care nu are dungi pe pălărie, aceasta fiind practic ciuperca geamănă, cu ciuperca otrăvitoare Lepiota aspera (clopu ariciului), cu ciuperca necomestibilă Amanita porphyria (buretele porfiriu), cu Amanita excelsa (buretele panterei fals).
Interes gastronomic: în general ciuperca este evitată a fi consumată deoarece poate fi uşor confundată cu specii otrăvitoare mortale. Este condiţionat comestibilă. În stare crudă este toxică provoacă tulburări digestive şi necesită fierbere îndelungată maxim 20 minute fără a fi folosită apa în care a fiert. Prin fierbere se elimină substanţele hemolitice toxice fiind sensibile la căldură. Cuticula se decojeşte mereu pentru rafinarea gustului. Ciuperca trebuie preparată la scurt timp după ce a fost culeasă deoarece se deteriorează destul de rapid.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
