Alte denumiri: buretele muştelor, muscăriţă, fly agaric, fly amanita;

Sinonime: Agaricus muscarius, Agaricus aurantiacus;

Epitetul specific “muscaria” derivă din cuvântul latin “musca” care însemnă “muscă”, numele acestei ciuperci în multe limbi europene este “insecticid pentru muşte” (atunci când este fiartă în lapte), primul care a numit-o este Albertus Magnus (filozoful şi teolog german al Evului Mediu) în lucrarea sa “De vegetabilibus” înainte de anul 1256 spunând că “se numeşte buretele muştelor deoarece pulverizat în lapte ucide muştele”, Carl Linnaeus (botanist şi medic suedez, cunoscut ca “tatăl taxonomiei modene”), a descris-o în volumul doi al cărţii sale “Species Plantarum” în anul 1753, dându-i numele de Agaricus muscarius, numele actual este dat de biologul francez Jean B. Lamarck în anul 1783;

Pălăria este, la început, emisferică, apoi convexă şi, în final, mult lăţită şi câteodată scobită în centru, de obicei de culoare roşu-sângeriu, diametru 8-20cm, roşie;

Cuticula este lucioasă, lipicioasă şi acoperită relativ din abundenţă de negi albi, care sunt resturi de volvă pe care ploaia uneori le desprinde;

Piciorul este cilindric, bulbos la bază, alb şi vâscos, cu volvă delicată şi deseori transformată în negi, înălţime 10-25cm, alb;

Inelul, este foarte lat, lăbărţat, membranos, alburiu şi uneori striat;

Lamele sunt albe, foarte dese şi cu multe lamele;

Variabilitate: Pălăria, de un roşu aprins, este foarte rar portocaliu-închis. Lamele pot avea de multe ori nuanţe galbene ca lămâia. Piciorul este iniţial plin, apoi gol pe dinăuntru;

Habitat: se găseşte adesea în grupuri, creşte în pădurile de foioase şi de conifere, într-o simbioză complexă, de la câmpie până la limita superioară (alpină) de vegetaţie arboricolă;

Perioada de creştere: vara-toamna;

Specii asemănătoare: poate fi confundată cu Amanita caesarea, care este comestibilă, are întotdeauna piciorul, inelul şi lamele galbene, sau cu Amanita aureola, la fel de toxică;

PERICULOZITATE:  TOXICĂeste o specie extrem de toxică, a cărei periculozitate este datorată prezenţei a doi alcaloizi, muscarina, care provoacă sindrom nervos grav şi muscaridina, care dă crize gastrointestinale (semnele de otrăvire apar rapid între 1-4 ore: dureri, vomă, transpiraţie abundentă), deşi este considerată toxică ciuperca este consumată ca aliment (prin fierbere îşi pierde din toxicitate) în unele părţi din Europa, Asia şi America de Nord, este renumită pentru proprietăţile sale halucinogene principiul său psihoactiv fiind muscimolul şi acidul ibotenic, prin procesul de uscare poate creşte potenţa principiilor active deoarece procesul facilitează conversia acidului ibotenic în muscimol mai puternic.

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: