Ciuperca Climacocystis borealis face parte din familia Fomitopsidaceae. Această familie include ciuperci saprofite și parazite care descompun lemnul, fiind cunoscute pentru capacitatea lor de a provoca putregaiul alb sau putregaiul brun pe copaci. Membrii familiei Fomitopsidaceae sunt adesea întâlniți pe copacii morți sau în descompunere, în special pe conifere.
Climacocystis borealis a fost descrisă pentru prima dată în anul 1821 de către micologul suedez Elias Magnus Fries sub numele de Polyporus borealis. Ulterior, specia a fost reclasificată în genul Climacocystis în anul 1958 de către micologii cehi František Kotlaba și Zdeněk Pouzar.
Numele de gen Climacocystis provine din două cuvinte grecești:”Climaco-” (din grecescul „klimaks”) care înseamnă scară sau treaptă. Acest termen face probabil referire la aspectul stratificat al ciupercii, unde pălăriile se pot forma în trepte sau straturi suprapuse. Si cuvântul “-cystis” (din grecescul „kystis”), care înseamnă sac sau veziculă. Acesta face referire la structura celulară sau formarea porilor în partea inferioară a pălăriei ciupercii.
Aparatul fructifer: este de formă semicirculară sau evantai, adesea suprapusă în straturi. Suprafața este inițial netedă și de culoare albă sau crem, devine mai palidă sau gălbuie pe măsură ce îmbătrânește, iar la atingere, se poate colora ușor în maroniu. Este moale, cu o suprafață ușor catifelată și adesea zonată, adică prezintă inele concentrice de culori ușor diferite. De obicei, are un diametru între 5 și 15 cm, dar poate ajunge și la 20 cm la exemplarele mai mari. Grosimea pălăriei variază între 1 și 3 cm, fiind relativ subțire comparativ cu alte ciuperci. Această ciupercă are o textură spongioasă și flexibilă la început, ceea ce o face să absoarbă multă apă, în special după ploi sau în condiții de umezeală. Pe măsură ce îmbătrânește, ciuperca devine mai uscată și mai fragilă.
Tuburi și pori: pe partea inferioară a pălăriei, ciuperca prezintă pori mari, de formă unghiulară sau alungită, care sunt de culoare albă sau alb-gălbuie. Porii sunt neregulați și tind să se extindă pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, devenind adesea labirintici.
Carnea: este moale, spongioasă și de culoare albă. La maturitate, devine mai dură și fibroasă. Are un miros lemnos sau slab, fără a fi distinctiv.
Sporii: sunt de culoare albicioasă până la gălbuie, de formă ovală și netedă. Pulberea sporilor este de culoare albă.
Habitat: crește în principal pe lemnul mort al coniferelor, dar poate fi găsită și pe lemnul în descompunere al foioaselor. Apare frecvent în pădurile de molid și pin, unde provoacă putregai alb. Această ciupercă apare de obicei vara și toamna, dar corpurile fructifere pot persista în timpul iernii, fiind o ciupercă de durată lungă.
Specii asemănătoare: se aseamănă cu Fomitopsis pinicola mai ales în stadiul tânăr, când ambele ciuperci au o suprafață albicioasă și un aspect moale, spongios. Phaeolus schweinitzii are o culoare galbenă sau aurie și crește pe lemnul de conifere.
Interes gastronomic: nu este considerată comestibilă datorită consistenței sale fibroase și a lipsei gustului și mirosului plăcut.
