În tăcerea pădurilor, acolo unde frunzele se descompun și trunchiurile bătrâne se odihnesc în mușchi, lucrează fără încetare niște ființe discrete, dar esențiale: ciupercile saprofite. Ele sunt adevărații „gunoieri ai naturii”, responsabili pentru curățenia și echilibrul ecosistemelor.
Se numește saprofit orice organism care poate trăi și se hrăni exclusiv consumând materie organică moartă sau în descompunere. Spre deosebire de organismele autotrofe (cum sunt plantele verzi, care își produc singure hrana prin fotosinteză), saprofitele obțin energia prin descompunerea resturilor de origine vegetală sau animală.
Cuvântul saprofit provine din limba greacă: saprós – „putred, descompus” și phytón – „plantă”. Inițial, termenul era folosit pentru organisme considerate plante inferioare care trăiesc pe materie în descompunere. Astăzi însă, știința modernă a arătat că bacteriile și ciupercile nu aparțin regnului vegetal, ci fac parte din regnuri proprii (Bacteria și Fungi).
Fomes fomentarius
Ciupercile saprofite sunt organisme care se hrănesc cu materie organică moartă – frunze căzute, lemn putrezit, resturi de plante sau animale. În loc să trăiască pe seama altor viețuitoare, cum fac ciupercile parazite, ele aleg calea tăcută a reciclării. Aceste ciuperci eliberează enzime în mediul lor, printr-o membrană specializată, descompunând celuloza și lignina din lemn (două dintre cele mai dure componente ale lemnului), și contribuie la formarea humusului- stratul fertil al solului. Un strat bogat în nutrienți (zaharuri, acizi și minerale) care ajută plantele să crească. Fără aceste ciuperci saprofite, ciclul vieții în pădure ar fi blocat, pădurile ar fi pline de lemn mort care nu s-ar descompune niciodată. Practic, ele transformă moartea în hrană pentru plante și animale.
Oudemansiella mucida
Fără ciupercile saprofite, pădurile și câmpiile ar fi sufocate de straturi groase de resturi vegetale. Frunzele nu s-ar descompune, trunchiurile moarte ar rămâne neschimbate zeci de ani, iar solul s-ar epuiza de substanțe nutritive. Ele transformă „moartea” în viață, din putreziciune apare fertilitatea, iar din umbra pământului răsare din nou verdele crud al primăverii.
Ciupercile saprofite ne arată că nimic nu se pierde, ci totul se transformă. Ele ne oferă o lecție tăcută despre ciclul vieții, despre echilibru și despre felul în care natura se automenține fără ajutorul omului. Acolo unde vedem frunze căzute sau lemn putrezit, ele văd hrană și viitor.
Ciupercile saprofite sunt numite laboratoare naturale, ele sunt folosite în biotehnologie și industria alimentară. Enzimele lor pot fi folosite pentru curățarea apei poluate, fabricarea băuturilor fermentate sau degradarea plasticului biodegradabil.
De aceea, atunci când întâlnim o ciupercă în pădure, ar trebui să ne gândim nu doar la frumusețea ei, ci și la rolul esențial pe care îl joacă în menținerea vieții pe Pământ.
Coprinopsis picacea
Ajutor in descompunerea materiei moarte o dau si unii licheni sunt și ei considerați saprofite. De fapt, un lichen este o asociere între o ciupercă și o cianobacterie sau o algă verde. Ciuperca oferă protecție și structură, iar microorganismul fotosintetic produce hrana necesară. Unele specii trăiesc parțial pe resturi moarte de plante, având comportament saprofit. Există câteva plante fără clorofilă, precum unele orhidee sau specii precum Monotropa uniflora („planta fantomă”), care par saprofite. Totuși, ele nu se hrănesc direct din materia moartă, ci prin intermediul ciupercilor (micorize), motiv pentru care sunt numite micotrofe, nu veritabile saprofite. Numeroase bacterii și protozoare sunt saprofite și trăiesc în sol, apă, pe materii organice în descompunere sau chiar în interiorul altor organisme moarte.
Monotropa uniflora
Organismele saprofite au un rol fundamental în echilibrul ecologic. Ele fac parte din categoria descompunătorilor, alături de bacteriile heterotrofe și unele insecte. Prin activitatea lor, ele: curăță mediul de materie moartă, prevenind acumularea de resturi, eliberează nutrienți (azot, fosfor, carbon) din materia organică în sol și apă, refac fertilitatea solului prin formarea humusului, închid ciclul materiei din natură, asigurând continuitatea vieții. Fără ele, frunzele, ramurile și corpurile moarte s-ar acumula, iar solul ar deveni treptat lipsit de substanțe nutritive.
Organismele saprofite sunt adevărații reciclatori naturali ai planetei. De la ciuperci până la bacterii, toate contribuie la ciclul neîntrerupt al vieții, transformând moartea într-un nou început.