Pălăria este, la început, convexă, şi apoi din ce în ce mai plată, cu o adâncitură largă, în mijloc, diametru 4-12cm, ocru. La exemplarele tinere marginea este răsucită în jos.
Cuticula este catifelată, în special pe marginea exterioară, lucioasă şi puţin lipicioasă pe vreme umedă.
Piciorul este conic, relativ subţiat la bază, bont, câteodată curbat şi uneori prins de pălărie în poziţie uşor excentrică, înălţime 4-7cm, ocru.
Lamele, mult decurente de-a lungul piciorului, sunt foarte dese, gălbui, puţin dezvoltate în înălţime, relativ despicate şi unite între ele prin firişoare subţiri care formează din loc în loc mici scobituri. Se detaşează cu multă uşurinţă de pălărie.
Carnea este gălbuie, moale şi apoasă, cu miros acru-acidulat sau de fructe şi cu gust amărui.
VARIABILITATE: Coloritul pălăriei variază de la ocru la galben, la brun-măsliniu şi chiar roşcat. Piciorul are aceleaşi variaţii coloristice cu pălăria, dar este uneori pătat în nuanţe mai închise. Lamele sunt galben-deschise sau ocru; când sunt frecate între degete capătă o culoare brun-roşcată, care se ia pe pielea degetelor. Carnea este gălbuie, dar în contactul cu aerul devine brună, iar prin fierbere se înnegreşte.
HABITAT: Este o specie răspândită şi obişnuită, poate fi întâlnită în pădurile de foioase şi de conifere, în grupuri mici pe lemnul putred, la deal şi la munte.
PERIOADA DE CREŞTERE: Vara-toamna.
SPECII ASEMĂNĂTOARE: Prin aspectul său exterior poate fi confundată cu unele specii din genul Lactarius, dar se deosebeşte de acestea prin faptul că nu secretă sucul lăptos tipic.
PERICULOZITATE: în stare crudă este considerată toxică, unele persoane o consideră comestibilă după fierbere sau conservare în ulei.
