Sinonime: Boletus rubeolarius;
Pălăria: are diametrul de 6-20 cm, este de culoare maronie, relativ robustă şi cărnoasă, la început este globuloasă şi, apoi, convexă sau aplatizată, cu marginea iniţial răsfrântă în jos, apoi ridicată şi ondulată larg;
Cuticula: este netedă, uscată sau lipicioasă pe vreme umedă, cu aspect delicat catifelat;
Piciorul: este foarte masiv, consistent, globulos sau în formă de pară şi având pe suprafaţă o reţea foarte fină. are înălţimea de 5-20 cm, de culoare gălbuie;
Porii: sunt foarte mici şi rotunzi;
Tuburile: sunt galbene, după care devin olivacee, înguste şi libere;
Carnea: este de culoare gălbuie, cu miros delicat, densă, şi gust dulceag;
Variabilitate: coloritul pălăriei variază între galben-maroniu şi măsliniu sau brun-închis, deseori cu marginea galben-roşcată. Porii şi tuburile se colorează, cînd sunt atinşi în albastru- verzui. Piciorul este gălbui, cu pete roşii la mijloc şi verzi la bază. În contact cu aerul , carnea se colorează rapid în bleu şi apoi în bleumarin;
Habitat: creşte în pădurile de foioase şi de conifere, în special acolo unde este mult soare, de la câmpie la munte, în lunile mai- octombrie;
Specii asemănătoare: specia poate fi recunoscută mai ales datorită schi,bării rapide în contact cu aerul a culorii cărnii către albastru, se aseamănă mult cu alte specii din acest gen, cu aceleaşi caracteristici în ceea ce priveşte comestibilitatea : Boletus erythropus şi Boletus queletii, la aceastea din urmă piciorul nu are reţeaua caracteristică;
Precauţii: trebuie consumată cu prudenţă, este o ciupercă de bună calitate alimentară, cu condiţia să fie fiartă corespunzător, crudă sau insuficient fiartă este relativ toxică şi poate provoca tulburări gastro-intestinale neplăcute;
