Alte denumiri: râşcovi, râşcov de brad, pita pădurii, saffron milk cap, red pine mushroom, orange latex milky, rovello;

Denumirea de Lactarius înseamnă “produce lapte”, cu referire la sucul lăptos care iese din ciupercă atunci când este tăiată sau ruptă, epitetul specific “deliciosus” înseamnă “delicios”, cu referire la faptul că este o ciupercă cu gust dulce;

Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată ca Agaricus deliciosus, în anul 1753, de botanistul suedez Carl Linnaeus (este considerat “părintele” taxonomiei moderne), în volumul al II-lea al operei sale Species Plantarum (Specii de plante), numele actual de Lactarius deliciosus a fost dat de micologul englez Samuel Frederick Gray în anul 1821, în lucrarea sa numită A Natural Arrangement of Brithish Plants, se pare că ciuperca a fost cunoscută cu mulţi ani în urmă, dovadă fiind o frescă care înfăţişa ciuperca (fiind una dintre primele piese de artă care ilustrează o ciupercă), al fostului oraş roman Herculaneum, Italia (Ercolano, care a fost distrus în anul 79 d.Hr., din cauza erupţiei vulcanului Vezuviu, fiind acoperit cu cenuşă);

Sinonime: Agaricus deliciosus, Lactifluus deliciosus, Galorrheus deliciosus;

Pălăria: este portocalie, diametrul de 4-12 cm, la început este convexă apoi plată, iar la sfârşitul perioadei de maturizare capătă o formă de cupă având uneori în mijloc un gurgui mic, sporii sunt de culoare alb-crem;

Cuticula: este netedă, pe vreme umedă este lucioasă şi lipicioasă, pe suprafaţă are dungi vizibile concentrice într-o nuanţă mai deschisă sau închisă;

Piciorul: este portocaliu de 4-8 cm în diametru, cilindric, bont, subţiat la bază, mai întâi plin apoi gol în interior, pe suprafaţă se pot observa mici gropiţe al căror fund este închis la culoare, la bătrâneţe piciorul este găurit, golit, mâncat pe dinăuntru;

Lamele: sunt subţiri şi dese, bifurcate şi puţin decurente în lungul piciorului, de culoare portocalie, la atingere devine verzui-albăstrui;

Carnea: este compactă şi fragilă, când este ruptă emană un suc lăptos gros de culoare portocaliu-aprins, cu gust dulce şi miros de fructe;

Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la galben-ocru la portocaliu-închis, în deplină maturitate se colorează în verde, piciorul cu tonalităţi mai deschise decât pălăria este câteodată acoperit cu o brumă delicată care îi dă un colorit uşor spre roz, la contactul cu aerul carnea capătă o culoare verzuie care dispare în scurt timp;

Habitat: este o specie des întâlnită, prin pădurile de conifere, sub pini (pinul de pădure şi pinul negru), apare în lunile iunie-noiembrie;

Specii asemănătoare: Lactarius sanguifluus, Lactarius salmonicolor, Lactarius deterrimus, toate comestibile;

Interes gastronomic: ciuperca este comestibilă doar tânără, este căutată pentru carnea sa consistentă şi fragedă, se consumă în stare proaspătă, friptă pe grătar, se poate mura, consumul ridicat poate colora urina în portocaliu spre roşu, de menţionat faptul că ciuperca se poate cultiva.

 

 

 

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: