Alte denumiri: jeleu negru, ciupercă de jeleu, warlock’s butter, jelly fungus.
Sinonime: Exidia plana, Tremella plana, Tremella nigricans, Exidia applanata.
Este o ciupercă gelatinoasă din Familia Auriculariaceae. A fost descrisă prima dată în anul 1776 sub numele de Tremella nigricans de către micologul englez William Withering. În anul 1966 micologul olandez Marinus Anton Donk a schimbat numele de gen în Exidia şi a separat Exidia plana (acum Exidia nigricans) de Exidia glandulosa asemănătoare cu care fusese confundată anterior. Numele de “untul vrăjitoarei” este dat în general mai multor ciuperci gelatinoase, se spune că se bazează pe o credinţă populară cum că vrăjitoarele mulg vacile noaptea şi împrăştie untul prin apropiere.
Aparatul fructifer: este format din numeroase corpuri fructifere gelatinoase concrescute care la început sunt în formă de nasture în ciorchine de 2 cm şi care apoi se deformează rapid pentru a se uni formând o masă neregulată lobată cu aspect cerebriform (asemănătoare creierului) care se extinde până la 10-30 cm. Este de culoare sepia-închisă, brun-violaceu până la negricios. Suprafaţa superioră este purtătoare de spori fiind lucioasă, netedă, prezintă mici papule (negi mici). Suprafaţa inferioară este mată de culoare maro-măsliniu. Pe timp secetos devine dur (are aspectul scoarţei) şi se transformă într-un strat de plăci negre care acoperă lemnul. Revine la textura gelatinoasă şi forma iniţială după ploi. Imprimarea sporilor este albă.
Carnea: este subţire, elastică, gelatinoasă, moale, uneori transparentă, miros şi gust nesemnificativ.
Sporii: sunt hialini, cilindrici, netezi, arcuiţi (alantoid), cu dimensiuni de 14-19 X 4,5-5,5 micron.
Specii asemănătoare: Exidia glandulosa– corpurile fructifere sunt de culoare sepia-închisă până la negricioasă, se unesc rar într-o masă mică comună şi apare în special pe lemnul de stejar. Produce fructe mai groase în formă de vârf- ca un con inversat, neregulat, cu faţete plate. Suprafaţa superioară este netedă, fermă şi mată la început apoi devine laxă, distorsionată, lucioasă şi acoperită cu negi mici gelatinoşi. Pe vreme uscată corpurile fructifere se micşorează formând o crustă neagră aplatizată dar îşi revine la forma iniţială pe vreme umedă. Imprimarea sporilor este albă. Aceasta este frecvent confundată cu Exidia nigricans fiind aproape similare. Exidia recisa (este de culoare porticaliu-maro sau chihlimbar), Exidia nucleata (sunt transparente până la albicioase, uneori cu nuanţe de liliac sau roz).
Exidia glandulosa (foto)
Habitat: apare pe tot parcursul anului îndeosebi la sfârşitul iernii şi primăvara devreme, pe lemn mort de esenţă tare în special fag, frasin, alun, foarte rar pe stejar.
Interes alimentar: necomestibil, fără valoare culinară.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
