Orice culegător de ciuperci ştie că unele animale se hrănesc cu ciuperci.

Printre acestea pe primul loc se află limaxul (melcul fără cochilie), ca dovadă şi faptul că din predilecţia lui pentru ciuperci a apărut legenda, în realitate destul de periculoasă, că speciile roase de melci nu ar fi otrăvitoare: lucru care nu corespunde absolut deloc realităţii.

 

 

Apoi sunt şoarecii şi veveriţele care se hrănesc în special cu ciuperci, ducându-le în vizuini ca să-şi facă provizii  pentru iarnă. Mai neobişnuit este faptul că, pentru anumite specii de animale, ciupercile nu sunt o sursă de hrană, ci o locuinţă.

Sunt trei categorii de animale care trăiesc în interiorul corpului fructifer al ciupercii: micetobiotice, tilcetofile şi micetoxene.

Din primul grup fac parte unele specii de insecte, ca moluşte şi arahnide, care trăiesc numai în ciuperci, neputând supravieţui în alt mediu; al doilea grup cuprinde animale care ar putea trăi pe orice altă plantă în descompunere, dar au ales ciuperca pur şi simplu pentru că, la un moment dat, au ajuns pe ea;

În sfârşit, din al treilea grup fac parte „musafirii” ocazionali atraşi de corpul fructifer al ciupercii, fie pentru că aici găsesc o umiditate care le prieşte, fie că le lipsea o altă hrană. Este evident că mediul cel  mai prielnic pentru toate aceste animale îl constituie speciile care trăiesc cel mai mult în decursul anului.