Alte denumiri: hrib de pin, hrib de brad, pine bolete, pinewood king bolete, porcino rosso, porcino dei pini;
Sinonime: Boletus pinophilus, Boletus aestivalis var. pinicola, Dictyopus edulis var. fuscoruber, Boletus pinophilus var. fuscoruber;
Ca specie diferită a fost descoperită de botanistul italian Carlo Vittadini, numele de Boletus pinicola a fost dat de micologul italian Carlo Antonio Venturi în anul 1863, numele de Boletus pinophilus este dat de micologii cehi Albert Pilat şi Aurel Dermek în anul 1973, această specie a apărut între 44 şi 34 milioane de ani în timpul perioadei geologice Eocen (este a doua perioadă a Paleogenului);
Pălăria: foarte compactă şi cărnoasă, este, mai întâi, emisferică şi, apoi, convexă, cu suprafaţa deseori colţuroasă, are diametrul de 8-25 cm, de culoare brun-roşie;
Cuticula: este netedă sau catifelată, dar, pe vreme umedă, este relativ lipicioasă, marginea este acoperită cu peri fini, argintii;
Piciorul, foarte gros şi cărnos, are formă de pară, destul de îngroşat la bază şi cu suprafaţa complet acoperită de o reţea roşietică, are înălţimea de 6-12 cm, de culoare brun-deschis;
Porii sunt foarte mici şi rotunzi;
Tuburile sunt relativ lungi şi subţiri, se scurtează considerabil, în apropierea piciorului fiind libere, la început sunt albe, apoi sunt crem, la sfârşit sunt galben-olive;
Carnea este albă, moale şi delicată, cu miros şi gust tipic de ciupercă, plăcut;
Variabilitate: Coloritul pălăriei poate varia de la roşu-maroniu la brun-închis, iar pe margine apar pete verzui, porii şi tuburile sunt, la început, albicioase, apoi galbene şi, la maturitate, măslinii, piciorul este brun-deschis sau gălbui, cu o reţea roşiatică mai deasă sau mai rară, carnea este albă, cu excepţia celei de sub cuticula pălăriei, unde este roşie-violacee;
Habitat: De obicei creşte pe sub conifere, în special în jurul pinilor (numele pinicola ar sugera că ar fi o ciupercă tipică de pin) dar creşte şi în pădurile de foioase, la deal şi la munte;
Perioada de creştere: De la sfârşitul primăverii până toamna;
Specii asemănătoare: Este deseori confundată cu Boletus edulis, unii experţi considerând-o o varietate a acesteia din urmă;
Interes gastronomic: Este excelentă din punct de vedere gastronomic, poate fi folosit proaspăt, conservat, uscat, gătit în mod similar cu cel al altor ciuperci comestibile, aceasta este cunoscută ca fiind un acumulator biogen al metalelor grele (mercur, cadmiu, seleniu), se recomandă evitarea culegerii ciupercilor din zonele poluate şi îndepărtarea porilor deoarece acestea conţin cele mai mari concentraţii de poluanţi.
