Armillaria ostoyae, are un rol semnificativ în reciclarea materiei organice în ecosisteme forestiere, dar atrage atenția prin dimensiunile sale extraordinare. Ea crește și se răspândește în principal sub pământ, astfel încât cea mai mare parte a organismului nu este vizibilă de la suprafață. Ciuperca cunoscută sub denumirea de “ciuperca gigant”, a fost descoperită în Pădurea Națională Malheur din nord-estul Oregonului. Acest organism uriaș se extinde pe o suprafață de aproximativ 3,7 mile pătrate (2.400 de acri; 9,6 km²) și are o masă estimată de până la 35.000 de tone. Aceasta o face nu doar cea mai mare ciupercă din lume, ci și cel mai mare organism viu cunoscut pe planetă, fiind recunoscută pentru capacitatea sa de a forma un miceliu vast care invadează copacii și provoacă putregaiul lemnului.
Ciuperca este adesea considerată dăunătore pentru copaci, deoarece are un mod de viață parazitar. Aceste ciuperci atacă lemnul și rădăcinile arborilor, provocând putregaiul și, în cele din urmă, moartea acestora. Armillaria ostoyae este cunoscută pentru capacitatea sa, de a se răspândi rapid prin intermediul miceliului, afectând o varietate de specii de arbori. Aceasta este adesea responsabilă pentru distrugerea pădurilor și poate afecta sănătatea ecosistemelor forestiere iar interacțiunea lor cu arborii sănătoși poate fi devastatoare. Ciuperca contribuie la dezintegrările rapide ale pădurilor, afectând nu doar arborii, ci și fauna și flora asociate acestora .
Ciuperca Armillaria ostoyae a fost descrisă pentru prima dată de savantul englez James Bolton în 1791 în volumul său “An History of Fungusses, Growing about Halifax”. Această specie a fost cunoscută o perioadă sub denumirea de Armillariella ostoyae până când a fost redenumită Armillaria ostoyae de micologul ceh Josef Herink în 1973.
Mai recent, o publicație din 2008 a arătat că specia fusese deja descrisă anterior sub numele de Armillaria solidipes de micologul american Charles Horton Peck în 1900. Ulterior, o propunere de conservare a numelui Armillaria ostoyae a fost publicată în 2011 și a fost aprobată de Comitetul de Nomenclatură pentru Ciuperci.
Sinonime: Armillariella polymyces, Armillariella ostoyae, Agaricus congregatus, Armillaria solidipes, Armillari mellea var. obscura.
Pălăria: este destul de mare și cărnoasă, variind în diametru între 4 și 12 cm, uneori chiar până la 20 cm. Are o formă inițial emisferică, devenind convexă și, cu vârsta, tinde să se aplatizeze și chiar să formeze o ușoară adâncitură centrală. În unele cazuri, pălăria poate prezenta un mic gurgui central, de obicei mai închis la culoare. Marginea pălăriei rămâne pentru o perioadă îndelungată răsucită în jos, iar odată cu îmbătrânirea, aceasta se aplatizează.
Cuticula: este foarte variabilă, mergând de la gri-albicios și ocru-bej până la brun-roșcat și brun închis, nuanțele putând fi influențate de tipul de arbore pe care parazitează. Cuticula pălăriei este netedă, mată, și de obicei uscată. La exemplarele tinere, pălăria este presărată cu solzi mici și ascuțiți de culoare brun-negricioasă, mai concentrați în centru. Acești solzi pot fi destul de sensibili la condițiile de mediu și pot dispărea cu timpul, în special la exemplarele mai bătrâne sau după ploi puternice.
Lamele: sunt subțiri și inegale ca lungime, fiind dispuse dens sub pălărie. La început, acestea sunt de un alb curat și fin ondulate, acoperite temporar de vălul alb parțial. Pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, lamelele capătă o nuanță maronie din cauza maturizării și expunerii sporilor.
Carnea: este albicioasă și își menține culoarea după tăiere. În pălărie, carnea este fermă și fragedă, dar în picior devine tare și fibroasă, dificil de mestecat, în special la exemplarele mai mature. Are un miros ușor de ciuperci, iar gustul este descris ca fiind acrișor și ușor rășinos, cu o notă astringentă.
Sporii: sunt ovoidali, hialini și neamiloizi, granulat umpluți, cu o mărime de 6-9,5 x 5,5-7 microni. Pulberea lor este albă.
Piciorul: este relativ lung și subțire, măsurând între 5 și 15 cm în înălțime și între 1 și 2,5 cm în grosime. Textura sa este canelată sau flocoasă, cu o fibră elastică și plină pe interior. Piciorul poate fi uneori ușor curbat și este ușor îngroșat sau bulbos la bază. Culoarea variază: în partea superioară este albicioasă, iar spre bază capătă tonuri maronii, devine brun odată cu vârsta. Un aspect distinctiv al piciorului este inelul alb, care este bine definit, durabil și vizibil chiar sub pălărie. Acesta are o textură striată și pieloasă și este imobil, atârnând în jos de jur împrejurul tulpinii.
Habitat: se dezvoltă în grupuri dense, adesea pe trunchiuri de copaci aflați în putrefacție sau pe arbori vii. Preferă să crească în habitate umede, mai ales în păduri de conifere, dar poate fi găsită și în păduri mixte sau de foioase. Această specie este un simbiont micoriza, formând relații cu rădăcinile arborilor, cum ar fi molizii, bradul și diverse specii de pini. Specia este cunoscută pentru capacitatea sa de a provoca putregaiul alb al lemnului, fiind asociată în special cu jneapănul și molidul, și poate provoca distrugeri semnificative în ecosistemele forestiere. Miceliul ciupercii poate prezenta bioluminiscență. Această capacitate este observată în special la anumite specii de ciuperci, unde miceliul emite o lumină vizibilă în întuneric. Acest fenomen poate fi asociat cu compuși chimici din miceliu care emit lumină prin procese biochimice.
Specii asemănătoare: Pholiota limonella, Armillaria mellea (ghebe tomnatice- comestibilă), Armillaria tabescens (ghebe de vară- comestibilă), Hypholoma capnoides (bureți de buturugă), Galerina marginata (ghebă de brad- otrăvitoare), Pholiota squarossa (bureți solzoși), Inocybe dulcamara (otrăvitoare).
Interes gastronomic: nu este la fel de apreciată ca alte ghebe, datorită gustului său rășinos și a texturii fibroase. Ciupercile trebuie gătite bine pentru a evita intoxicațiile. Consumul lor crud sau al exemplarelor bătrâne poate provoca reacții adverse, iar piciorul este considerat tare și nu este consumat. După gătire, pot fi conservate în ulei sau oțet pentru a le păstra aroma.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
