Sinonime: Phallus conicus, Monka conica, Relhanum conicum, Leotia conica.
Ciuperca Verpa conica (bell morel, early morel), a fost descrisă pentru prima dată sub numele de Phallus conicus de către naturalistul danez Otto Friedrich Müllerîn 1775. Mai târziu, în literatura științifică, taxonul a fost mutat în diferite genuri de către diferiți autori: botanistul olandez Christian Hendrik Persoon l-a plasat în genul Leotia în 1801, micologul englez Samuel Frederick Gray l-a transferat la genul Relhanum în 1821, iar botanistul german Otto Kuntze l-a mutat la genul Monka în 1898. În cele din urmă, specia a fost transferată la genul Verpa de către botanistul suedez Olof Swartz în 1814.
Numele Verpa provine din cuvântul latin “verpa” sau “virga”, care înseamnă „baghetă”, “tijă” sau „băț”, făcând referire la forma cilindrică a piciorului ciupercii. Termenul “conica” se referă la forma conică a pălăriei ciupercii, care este unul dintre trăsăturile caracteristice ale speciei. Astfel, numele științific Verpa conica descrie atât forma caracteristică a pălăriei, cât și aspectul piciorului acestei ciuperci.
Pălăria: are o înălțime cuprinsă între 2 și 4,5 cm, iar diametrul său maximal este de 3 cm. În tinerețe, are o formă ovoidală, devenind ulterior conică sau în formă de degetar. Suprafața pălăriei este adesea neregulată, ușor zbârcită și poate prezenta alveole. Culoarea variază între maro deschis și brun-măsliniu. Pălăria este fuzionată cu piciorul numai în vârf.
Piciorul: are o lungime cuprinsă între 5 și 12 cm și o grosime de 1-1,5 (2) cm. Este cilindric, îngustându-se înspre partea superioară. În tinerețe, poate fi ușor împăiat în interior, iar la maturitate devine gol. Prezintă o culoare albicioasă până la pal gălbuie, fiind presărat cu mici bobițe maronii dispuse în șiruri.
Carnea: este albicioasă, ceroasă și fragilă. Ea emite un miros aproape imperceptibil și are un gust plăcut.
Sporii: sunt elipsoidali-fusiformi, netezi și translucizi. Dimensiunile sporilor sunt cuprinse între 22-24 x 12-14 microni. Pulberea de spori este albicioasă.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază între măsliniu şi brun- închis ori deschis.
Habitat: este o specie relativ obişnuită care creşte printre tufe sau mărăcinişuri, pe soluri calcaroase, atât în pădurile de conifere dar şi în cel de foioase. Apare din luna aprilie până în mai (uneori până în iunie), solitar sau în grupuri mici. Se poate dezvolta de asemenea şi în parcuri, grădini, poieni, la margini de pădure, pe maluri de pâraie, râuri şi izvoare.
Specii asemănătoare: Morchella semilibera (zbârciog semiliber): culoarea pălăriei variază între brun deschis, brun-gălbui şi brun- măsliniu. Verpa digitaliformis (verpa pitică): culoarea pălăriei variază de la maroniu deschis, apoi brun-roşcat, asemănător unei curmale, pălăria are forma unui degetar. Verpa agaricoides, Verpa bohemica (ciuciulete de plop, zbârciogul fals), Morchella conica (zbârciogul ţuguiat): pălăria este complet goală în interior şi de formă conic-alungită, acoperită de alveole poliedrice de culoare mai închisă, asemănătoare cu celulele unui fagure de albine, despărţite prin nervuri în nuanţe mai deschise. Piciorul este gol pe dinăuntru, comunică direct cu spaţiul liber în interiorul pălăriei. Verpa atro-alba, Verpa grisea.
Interes gastronomic: valoarea culinară a acestei ciuperci nu este la fel de apreciată ca în cazul altor specii precum morchela. Este important de remarcat că, înainte de a fi consumată, ciuperca Verpa conica trebuie să fie preparată corespunzător, deoarece conține cantități mici de substanțe otrăvitoare, cum ar fi hidrazina, care pot fi neutralizate prin gătire. Ciuperca poate fi folosită în diverse rețete culinare, precum sosuri, tocane sau fripturi de carne albă (de exemplu, curcan, porc, pui sau vițel), adăugând un gust distinct și o textură interesantă preparatelor culinare. De asemenea, ciupercile pot fi uscate pentru a le conserva și a le folosi ulterior în preparate culinare. Cu toate acestea, rezultatul poate să nu fie la fel de impresionant ca în cazul altor specii de ciuperci, iar aroma și textura pot să se schimbe odată cu uscarea.
Reţetă: Omletă cu ciuperci Verpa conica:
Ingrediente: 4 ouă, 200g ciuperci Verpa conica, curăţate, fierte în apă aproximativ 10 minute, scurse din apă, apoi tăiate în cuburi mici, 1 ceapă mică, tocată, 2 căței de usturoi, mărunțiți, 2 linguri de ulei de măsline sau unt, sare și piper, după gust, brânză rasă (opțional), Mărar sau pătrunjel proaspăt tocat, pentru decor.
Instrucțiuni: Încălziți uleiul de măsline sau untul într-o tigaie la foc mediu. Adăugați ceapa și căliți-o până devine moale și translucidă. Adăugați ciupercile tăiate și usturoiul mărunțit în tigaie și gătiți-le timp de aproximativ 5-7 minute. Într-un castron, bateți ouăle cu sare și piper. Turnați ouăle bătute peste ciuperci și ceapă în tigaie. Lăsați-le să se coacă pe o parte până când marginile încep să se îngroașe și să se prăjească ușor. Folosind o spatulă, întoarceți omleta și continuați să gătiți pe partea cealaltă până când ouăle sunt complet coapte și omleta este frumos rumenită. Opțional, puteți presăra brânză rasă peste omletă înainte de a o servi. Tăiați omleta în bucăți, presărați cu mărar sau pătrunjel tocat și serviți-o caldă alături de o salată proaspătă sau o felie de pâine prăjită. Pofta bună!
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
