Alte denumiri: trufa de iarnă, trufe, trufa neagră de Perigord, trufa neagră franceză, diamantul negru al pământului, perlă neagră, aurul negru al pământului.
Specia a fost descoperită şi descrisă pentru prima dată de botanistul italian Carlo Vittadini în anul 1831, este originară din sudul Europei, fiind una dintre cele mai scumpe ciuperci comestibile din lume. Deoarece sunt foarte rare şi greu de găsit (1 kg de trufe costă între 1000 şi 3000 de euro, dar preţul diferă de la an la an în funcţie de producţia realizată).
Denumirea generică de “Tuber” provine din latină însemnând “umflătură”, iar epitetul specific “melanosporum” înseamnă “cu spori negri”.
Corpul fructifer: are diametrul de 2-10 cm, forma neregulată sau ovoidală, mărimea fiind în funcţie de natura solului în care acestea cresc. Este de culoare brună-violacee-negricioasă, învelişul este acoperit cu veruci poligonale, groase de 3-5 mm, care nu pote fi decojite.
Carnea: este fermă şi compactă, iniţial albicioasă, apoi se schimbă în cenuşiu-roşiatic, apoi în brun-roşiatic, până la negru-violaceu. Este pătruns de vene albe ramificate, care se înroşesc o dată cu vârsta şi care delimitează zonele căptuşite cu stratul himenial, dând interiorului un aspect de marmură. Mirosul este aromatic amintind de căpşuni, pământ umed, de fructe uscate, cu gust extrem de savuros.
Sporii: sunt ovoidali-elipsoidali, translucizi, ţepoşi, reticulaţi, având mărimea de 30-40 x 22-30 microni.
Habitat: se dezvoltă subteran, la o adâncime de 3-12 cm, formând simbioză cu rădăcinile de arbori. Cresc în grupuri de până la 15 exemplare, în sol calcaros şi nisipos, de obicei pe rădăcinile superficilale ale stejarului, mai rar în apropierea fagului, teiului, carpenului, alunului. Încep să crească din primăvară când au mărimea unui bob de mazăre dar timpul de recoltare începe din luna noiembrie până în luna martie.
Interes gastronomic: trufele sunt un produs natural proaspăt şi ar trebui să fie consumate cât mai curând posibil. Dacă sunt depozitate la temperatura camerei, compuşii aromatici se disipează, în timp ce depozitarea în jurul punctului de îngheţ, duce la o sinteză crescută a acestor compuşi. În gătit trufele sunt folosite pentru a rafina gustul mâncării, aroma lor nu se diminuează atunci când sunt gătite, din contră, devine mai intensă. O modalitate de folosire a trufei este extragerea de ulei şi se foloseşte ca spray. Se pot păstra pentru 10 zile învelite separat în şerveţele şi închise într-un borcan, în frigider.
Substanţe: apă 75-85% şi restul substanţă uscată: proteine, aminoacizi, glucide solubile, lipide, chitină, acid linoleic, uleiuri eterice, fibre, substanţe minerale: magneziu, potasiu, sodiu, calciu, fier, zinc, clor, fosfor, seleniu, vitamine: A, B1, B2, B3, B5, D, C, K, E.
În medicina tradiţională, trufa este folosită în diverse afecţiuni: artrita, diabet, cancer, hipertensiune arterială, nivel crescut de trigliceride, inflamaţiile colonului, boli de inimă. Induc o stare de bună dispoziţie, este recomandată persoanelor care suferă de stres, boli de oase, boli renale, epuizare fizică.
Pentru descoperirea trufelor dezvoltate adânc în pământ este nevoie de câini sau porci dresaţi anume pentru aceasta. Sulfura dimetilică face ca aceste animale să le descopere. Sunt şi alte semne care indică prezenţa trufelor în sol cum sunt gândacii de trufă- Leiodes cinnamomea, muştele de trufă– din genul Heleomyza (Heleomyza serrata, Heleomyza tuberivora) sau din genul Suillia (Suillia afinnis, Suillia fuscicornis).
Trufele negre suprimă creşterea altor specii de plante în jurul simbiotului lor (al copacului), dând impresia unei zone arse. Mai mult de atât este parfumul emis de trufe care conţin sulfură dimetilică, poate limita creşterea altor plante prin stres oxidativ (îmbătrânirea prematură a organismului).
Înmulţirea speciei: trufele sunt heterotalice, adică reproducerea sexuală necesită contact între miceliu de diferite tipuri de împerechere, acestea produc un singur tip de nuclee de împerechere şi au nevoie de 2 indivizi diferiţi pentru a forma un zigot. Reproducerea are loc între micelii diferiţi genetic şi compatibili, acest lucru este relevant pentru funcţionarea plantaţiilor de trufe.
Alte specii: Tuber indicum (trufa chineză), Tuber aestivum (trufa de vară), Tuber macrosporum, Tuber melanosporum, Tuber mesentericum, Tuber uncinatum (trufa Burgundi).
Ştiaţi că : cea mai mare piaţă de trufe negre din lume se află în localitatea Richerenches, Vaucluse, Franţa?
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
