Primii adevăraţi gurmanzi în ceea ce priveşte ciupercile au fost romanii, care le consumau cu mare lăcomie. Dar şi părerile lor erau uneori discordante.
Seneca, de exemplu, nu le considera o hrană propriu-zisă, ci doar ceva care stârnea pofta de mâncare şi-l făceau pe acela care era deja sătul, să vrea să mai mănânce încă.
Lucius Annaeus Seneca, filozof istoric roman
În orice caz, nu este nici o îndoială că romanii consumau o cantitate apreciabilă de ciuperci de diferite specii: trufe, zbârciogi, bureţi şi crăiţe care reprezentau o adevărată sărbătoare la masa lor.
Specia cea mai căutată era Amanita caesarea (champignonul de câmp) descrisă ca o ciupercă imperială sau hrana-zeilor: această ciupercă frumoasă, cu pălăria portocalie şi lame galbene este şi astăzi foarte apreciată.
Amanita caesarea
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
