Morchella steppicola (morel of the steppes, blistered morel) este o specie rară de ciupercă comestibilă din genul Morchella. Face parte din familia Morchellaceae și este apreciată pentru gustul său delicat, fiind considerată o delicatesă în bucătăria gourmet.
Ciuperca a fost identificată ca specie distinctă și descrisă oficial de micologa Maria Iacovlevna Zerova în anul 1941, în Journal Botanique de l’Académie de sciences de la RSS d’Ukraine. Descoperirea inițială a fost făcută în 1930 de către Dmitri Constantinovici Zerov, soțul Mariei Zerova, în Ucraina. De atunci, specia s-a răspândit în regiuni din Europa de Est, inclusiv România, Ungaria și Serbia, dar rămâne necunoscută în Occident. Datorită morfologiei sale unice și analizelor filogenetice, ciuperca a fost confirmată ca o specie independentă în cadrul genului Morchella. Este un exemplu interesant de adaptare la habitatul de stepă.
Numele de gen Morchella provine din cuvântul latin “morcella”, care înseamnă „carne” sau „mâncare”. Se consideră că acest nume a fost ales datorită utilizării comestibile a ciupercii și a faptului că multe specii din acest gen sunt apreciate pentru gustul lor delicios. Epitetul specific “steppicola” provine din limba latină și este format din două părți: “steppi-” – derivat din cuvântul latin “steppis”, care înseamnă „stepă” (un tip de ecosistem de câmpie sau câmp deschis, cu iarbă sau vegetație joasă). Și “-cola” un sufix latin care înseamnă „care trăiește în” sau „care locuiește în”. Cu referire la habitatul natural al ciupercii, care preferă zonele de stepă, de obicei pe terenuri deschise sau în apropierea plantelor perene sau a arbustilor.
Corpul fructifer: 3-6 cm înălțime, 2,5-5,5 cm diametru, formă sferică-ovală cu o suprafață zbârcită și perforată, asemănătoare unui creier. Interiorul este gol in totalitate. Are culoarea gălbui sau gri-maroniu, devine mai ruginie pe măsură ce se maturizează.
Carnea: este gri-gălbuie, cărnoasă, sfărâmicioasă, cu gust slab și fără miros specific.
Piciorul: 3-6,5 cm lungime, 1,5-2,5 cm grosime, bont, solid, cu mai multe cavități interioare. Piciorul și pălăria comunică prin interior.
Spori: sunt elipsoidali, galben-bruni, de 17-20,7 × 9,5-14 microni.
Habitat: crește în grupuri mici sau solitar, pe pășuni și zone semiaride, în special pe soluri bogate în humus. Crește predominant în zonele de stepă sau pe terenuri deschise, cum ar fi pajiștile sau locurile cu plante ierboase. Își găsește adăpost în plantările vinicole neglijate, tufișuri, rumeguș, sol nisipos sau argilos. În anumite condiții, poate trăi în simbioză cu anumite specii de arbori, formând micorize pe rădăcinile acestora, în special în pădurile de conifere sau la marginea acestora. Se poate găsi și în găurile săpate de porci sau cârtițe, ceea ce îi permite să se dezvolte în soluri perturbate. Această ciupercă apare primăvara, în martie până la sfârșitul lunii mai, după ploile din acea perioadă, când condițiile sunt favorabile pentru dezvoltarea sa.
Specii asemănătoare: Morchella esculenta (zbârciogi galbeni), este de formă alungit-ovoidală până la conică. Inițial are culoarea gri-cenușiu până la gri-închis, la maturitate are culoarea gri-galben apoi galben-ocru, galben de ceară. La bătrânețe devine brun-gălbui chiar maroniu. Morchella deliciosa (zbârciog delicios), este de formă ovoidală până la ovoidal-conică. Inițial are culoarea gri apoi la maturitate devine roșu-deschis, plumburiu-maroniu apoi brun-negricios. Morchella conica (zbârciog țuguiat), are o pălărie mai îngustă și conică, cu alveole neregulate.
Interes gastronomic: este o ciupercă delicioasă, dar trebuie gătită înainte de consum, deoarece crudă poate fi toxică. Se folosește în sosuri, supe, preparate cu carne sau risotto, având o aromă intensă și o textură unică. Poate fi uscată și rehidratată ulterior pentru a-și păstra aroma. Ciupercile din genul Morchella, inclusiv Morchella steppicola, conțin o substanță toxică numită alcool hydrazidic (mai exact, hydrazină), care se află în ciupercile crude. Aceasta poate cauza intoxicații gastro-intestinale, având efecte nocive asupra organismului dacă este consumată fără a fi gătită. Consumul de ciuperci crude sau insuficient gătite poate duce la simptome de intoxicație, cum ar fi greață, vărsături, dureri abdominale și diaree. Această ciupercă este valoroasă atât din punct de vedere culinar, cât și ecologic, însă din cauza rarității sale, este recomandată o culegere responsabilă.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
