Alte denumiri: ghebele tomnatice, gheba de toamnă, ciuperca ulmului, picior de catifea, ciupercă de iarnă, ciupercă de miere, velvet shank, enokitake sălbatic, enokitake japonez, wild enokitake, velvet foot, ciuperci enoki, enokitake ( “ciupercă cu aspect de nouăsprezece nopți”, se referă la perioada de creștere a ciupercii), Jinzhengu (care se traduce aproximativ ca “ciupercă aurie de alge”).
Sinonime: Agaricus velutipes, Pleurotus velutipes, Collybia velutipes, Agaricus nigripes, Agaricus sphinx, Gymnopus velutipes, Naematoloma velutipes.
Ciuperca face parte din familia Physalacriaceae, este originară din Asia, dar poate fi găsită în prezent în multe alte regiuni ale lumii. A fost descrisă științific pentru prima dată în anul 1784, sub numele de Agaricus velutipes de către botanistul francez Jean Baptiste Francois Pierre Bulliard în lucrarea sa intitulată “Herbier de la France”. Mai târziu, în 1871, botanistul german Paul Kummer a transferat specia în genul Flammulina, unde se află și astăzi.
Numele Flammulina velutipes este de origine latină și este derivat din cuvintele “flammula” și “velutipes”. “Flammula” înseamnă “flăcăruie mică” sau “mică torță”, în timp ce “velutipes” înseamnă “cu picioare catifelate”. Numele de gen “Flammulina” se referă la aspectul ciupercii, care pare să emită o lumină roșie sau portocalie sub lumină difuză, asemănător cu o torță mică. Termenul “velutipes” se referă la suprafața catifelată și netedă a piciorului ciupercii.
Istoria ciupercilor din genul Flammulina a fost documentată începând cu dinastia Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.) din China, unde aceste ciuperci erau cultivate și folosite ca hrană și medicament. De asemenea, există unele surse care sugerează că Flammulina velutipes a fost cultivată și consumată în Japonia încă din perioada Nara (710-784 d.Hr.), fiind numită “enokitake” în limba japoneză.
Poate fi cultivată în condiții controlate, în interior, în medii de cultură adecvate, pentru a fi utilizată în industria alimentară sau farmaceutică. Sunt două varietăţi de ciuperci descrise de oamenii de ştiinţă din motive morfologice în 2018: Flamulina velutipes var filiformis, enokitake asiatic şi soiul vest-american Flamulina velutipes var. lupinicola ambele specii noi sunt recunoscute din 2020 în Index Fungorum şi arborele de taxonomie NCBI.
Pălăria: poate avea o formă ușor neregulată, iniţial este plan-convexă care devine aplatizată şi la maturitate chiar uşor adâncită, culoarea este galbenă cu nuanţe portocalii mai închisă la culoare în mijloc (galbenă-ruginie, galben-ocracee) şi mai deschisă pe margine care este netedă și neregulată. Există şi varietăţi albicioase. Diametrul pălăriei poate varia de la câțiva centimetri până la 10-15 centimetri, iar suprafața sa este de obicei netedă sau ușor flocosă, cu o culoare brun-roșiatică sau maronie. Pe măsură ce ciuperca se dezvoltă, pălăria poate deveni mai aplatizată și poate capăta o formă de tip clopot iar marginile sale se pot ridica ușor sau pot fi răsucite în sus.
Cuticula: aspectul cuticulei poate varia în funcție de mai mulți factori, precum vârsta ciupercii, starea de dezvoltare, mediul de creștere și alți factori. Este subțire și moale, dar fermă și elastică la atingere. Are o culoare brun-roșiatică sau maronie, iar pe suprafața sa pot apărea adesea zone mai deschise, care creează un aspect usor flocos sau prăfuit. Când este tănără cuticula poate fi strălucitoare și netedă dar poate deveni mai aspră sau flocosă pe măsură ce ciuperca îmbătrânește. Are aspect lipicios pe vreme umedă.
Carnea: este de obicei subțire, fermă și elastică la atingere, cu o textură delicată și crocantă. Are o culoare albă sau palidă, iar gustul său este blând și ușor dulceag, cu un ușor gust de nucă. Carnea poate varia în densitate și textură, în funcție de mai mulți factori, precum vârsta ciupercii, starea de dezvoltare, mediul de creștere și alți factori.
Lamele: sunt relativ rare, late, de lungimi diferite, arătând multe lameluţe intercalate, uşor concrescute cu piciorul, gălbui sau galben-pal, cu tente roşiatice la bătrâneţe.
Sporii: sunt cilindrici și netezi, cu o dimensiune de aproximativ 7-9 µm lungime și 2-3 µm lățime. Aceștia sunt de culoare albă sau crem și sunt eliberați în aer de la suprafața lamelelor ciupercii atunci când aceasta ajunge la maturitate.
Piciorul: lungimea piciorului poate varia între 2 și 8 cm, iar diametrul este de obicei de 3-8 mm. De obicei, piciorul este cilindric sau ușor îndoit și are o textură netedă și strălucitoare. La bază, piciorul se poate îngroșa ușor, formând un mic bulgăre. La început este fibros dar devine gol spre maturitate. Culoarea poate varia de la alb-gălbui la maroniu-roșiatic. În partea superioară este de culoare gălbuie şi maroniu- catifelat spre partea inferioară. Cu timpul devine maroniu-negricios şi catifelat. Picioarele acestei ciuperci sunt netede și catifelate la atingere, ceea ce le conferă o textură plăcută și o aparență delicată.
Variabilitate: coloritul lamelor variază de la alb la galben-roşcat, piciorul este la început plin cu o substanţă fibroasă şi apoi devine gol în interior. Piciorul poate avea o lungime variabilă în funcție de mărimea ciupercii și de mediul în care crește.
Habitat: este saprofită sau parazită și se dezvoltă pe lemnul copacilor vii sau morți, în special pe arbori de stejar sau castan. Se găseşte în grupuri de numeroase exemplare pe trunchiurile multor foioase de ulmi, plopi, sălcii, fagi, şi altele. Apare în lunile septembrie-aprilie, specie des întâlnită. Datorită mucilagiului care o apără de ger, ciuperca poate rezista chiar şi o iarnă întreagă. Ea congelează în timpul gerului iar pe timp de dezgheţ creşte mai departe fără probleme. Poate avea unele variații în aspect și dimensiune, în funcție de condițiile de mediu.
Specii asemănătoare: Hypholoma fasciculare (gheba pucioasă), Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor), Flammulina populicola (este vărul ciupercii F. velutipes dar prezintă o pălărie mai mare în dimensiuni şi creşte pe lemn de aspen şi plop), Collybia fusipes (ghebele de stejar- piciorul fusiform şi foarte solid, este străbătut de şanţuri adânci având la bază o prelungire în formă de rădăcină), Flammulina elastica (pălăria este de culoare maro-gălbuie sau maro-roșcată, iar suprafața este acoperită cu solzi, piciorul este mai gros, este o ciupercă saprofită, ceea ce înseamnă că trăiește pe resturile de plante și este frecvent găsită în zone umede sau pe soluri bogate în materie organică), Galerina marginata (sau gheba de brad, ciupercile pot fi asemănătoare în aspectul lor, mai ales în stadiile incipiente de dezvoltare, are lamelele de sub pălărie care sunt de culoare maro închis și prezintă pete de culoare deschisă, are o cuticulă lipicioasă și un miros neplăcut).
Interes gastronomic: este o ciupercă comestibilă și este consumată în mod obișnuit în multe culturi din Asia, unde este considerată o delicatesă și este cunoscută pentru proprietățile sale benefice pentru sănătate. A fost cultivată în China de peste 1000 de ani, fiind utilizată în diferite feluri de mâncare, precum supe, salate sau mâncăruri prăjite. Ciupercile trebuie fierte înainte de a fi consumate pentru a le face mai ușor de digerat și pentru a reduce orice risc de infecție alimentară. Pot fi gătite în multe feluri, inclusiv prăjite, fierte sau coapte chiar gătirea lor în aburi. Pot fi adăugate în supe, ciulama, în sosuri. Este important să consumați ciupercile doar din surse de încredere, să le preparați corect și să le consumați în cantități moderate, pentru a evita eventualele reacții adverse. Deși nu este cunoscută pentru proprietățile sale medicinale, există unele studii care au arătat că ciupercile conțin substanțe benefice pentru sănătate, cum ar fi polizaharide, ergotioneina, antioxidanți și vitamine. Trebuie menționat că orice ciupercă poate fi periculoasă dacă este culeasă și consumată în mod incorect sau dacă este contaminată cu substanțe toxice din mediul înconjurător. Ciuperca cultivată (Enokitake) este albă, lungă şi subţire deoarece nu sunt expuse la lumină, sunt cultivate în dioxid de carbon pentru a stimula dezvoltarea tulpinilor lungi şi subţiri de aici şi culoarea albă a ciupercilor. În bucătăria din Asia de Est este un ingredient popular pentru supe dar poate fi folosit şi în salate.
Rețetă delicioasă cu ciuperci Flammulina velutipes: Ingrediente: 500g ciuperci Flammulina velutipes, 3 căței de usturoi, 2 linguri de ulei de măsline, sare și piper negru măcinat, după gust, suc de lămâie proaspăt stors, pătrunjel proaspăt tocat, pentru servire. Instrucțiuni: spălați şi tăiaţi partea tare ale picioruşelor, fierbeţi 5 minute ciupercile şi scurgeţile foarte bine de apă, încălziți uleiul de măsline într-o tigaie mare, adăugați usturoiul tăiat mărunt și prăjiți-l până devine aurie, adăugați ciupercile și amestecați bine pentru a le acoperi cu ulei și usturoi. Prajiți-le timp de aproximativ 5 minute, până când sunt rumenite și moi. Condimentați cu sare și piper negru măcinat, după gust. Turnați puțin suc de lămâie proaspăt stors peste ciuperci și amestecați ușor. Transferați ciupercile într-un bol sau pe o farfurie, presărați-le cu pătrunjel proaspăt tocat și serviți-le imediat. Ciupercile sunt ideale ca garnitură pentru carne sau pește, sau ca și aperitiv. Poftă bună!
Ciupercile se pot conserva în mai multe moduri: Congelare: pentru a congela ciupercile trebuie să le pregătiți mai întâi prin curățarea și tăierea lor în bucăți. După aceea, puneți bucățile de ciuperci într-un pachet etanș și sigilați-l bine. Puneți pachetul în congelator și le puteți păstra acolo până la 8 luni. Uscare: usucarea este o metodă bună de conservare a ciupercilor, deoarece îndepărtează apa din ciuperci, împiedicând astfel dezvoltarea bacteriilor și a mucegaiurilor. Pentru a usca ciupercile tăiați-le în bucăți și puneți-le într-un loc uscat și ventilat, cum ar fi o tavă acoperită cu un șervețel de hârtie sau o sită. Lăsați-le să se usuce timp de câteva zile, amestecând-le din când în când. După ce sunt complet uscate, puneți-le într-un recipient etanș și păstrați-le într-un loc uscat și întunecat. Murare: ciupercile se pot mura într-un amestec de oțet, sare, zahăr și apă, sau într-un amestec de sare și apă. Curățați ciupercile și tăiați-le în bucăți, apoi puneți-le într-un borcan curat și steril. Adăugați amestecul de murare până când ciupercile sunt acoperite complet și închideți bine borcanul. Păstrați-l într-un loc rece și întunecat, iar ciupercile ar trebui să se păstreze timp de câteva luni.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
