Denumirea ştiinţifică: Inonotus obliquus;

Denumirea populară: ciuperca de mesteacăn;

Sinonime: Boletus obliquus, Fuscoporia obliqua, Xanthochrous obliquus, Phellinus obliquus, Scindalma obliquum, Mucronoporus obliqua, Phaeoporus obliquus, Poria obliqua, Fomes obliquus, Physisporus obliquus, Polyporus obliquus;

 

 

 

Face parte din Familia Hymenochaetaceae, clasa Agaricomycetes, are aspect de cărbune ars, este o masă de miceliu, cea mai mare parte este de culoare neagră din cauza unor cantităţi masive de melanină (pigment organic de culoare neagră care este bogat în fier şi sulf), cu fisuri galben-albicioase, i se mai spune şi zgura mesteacănului, aurul Siberiei, polipor de clincher, coşul de cindru, Chaga mushroom, masă neagră, poliporul de mesteacăn, în Anglia şi Canada este cunoscut sub numele de putregaiul steril al trunchiului de scoică, în Franţa este denumit putregaiul de mesteacăn alb spongios;

Folosirea ciupercii Chaga este folosit încă din secolul al XII-lea în Europa de Est, este menţionată în secolul al XIV-lea, în farmacia populară rusească, are o mare valoare medicinală mai ales în Asia şi Europa de Est, din cronicile istorice se ştie că prinţul de la Kiev, Vladimir Monomack a avut o tumoare pe buze şi a scăpat de ea datorită tratamentului cu ciuperca Chaga, a fost identificată pentru prima dată de Persoon în anul 1801, care a numit-o Boletus obliquus, este cultivată în pădurile de mesteacăn din Canada şi nordul Siberiei, dacă are condiţii favorabile de mediu, rezistă în jur de 10 ani;

 

 

 

Ciuperca Chaga este tare şi lemnoasă, are pori oblici, se mai găseşte şi pe arin, fag, stejar şi plop, dar în scop medicinal se foloseşte chaga ce creşte pe mestecenii ajunşi la maturitate, cresc mari şi ajung să ocupe între 5-35 cm, coaja conţine betulina, un compus care este utilizat în tratamentul pentru cancer, în această formă ea nu poate fi consumată de oameni, parazitul Chaga absoarbe nutrienţii din partea albă a scoarţei mestecenilor, îl sintetizează şi îl pune intr-o formă sigură pentru consumul uman, deci ajută la combaterea cancerului, dar şi la tratarea psoriazisului, reduce glicemia şi colesterolul, în tratamentul gastritei, tratamentul ulcerului, combate hipertensiunea, infecţiile virale, combate dezvoltarea de metastaze, menţine sănătatea cardiovasculară, consolidează sistemului imunitar, ajută în reglarea sistemului respirator, tratează bolile de ficat şi splină, asigură frumuseţea unghiilor şi a părului datorită conţinutului de melanină, unguentul de Chaga este folosit la vindecarea rănilor, inflamaţiilor, arsurilor, şi alte afecţiuni ale pielii;

 

 

 

Compoziţie: este bogat în minerale: potasiu, magneziu, zinc, sodiu, aluminiu, siliciu, cobalt, argint, nichel, calciu, fier, mangan, fibre, acizi organici, alcaloizi, acid folic, celuloză, lignină, fenoli, polizaharide, bogată în antioxidanţi naturali, compuşi de betulină, acid betulinic, inotodiol, acizi triterpenici, acid oxalic;

Ciuperaca Chaga poate fi recoltată în orice anotimp al anului, însă este de preferat în primăvară sau iarna, partea spongioasă se înlătură, nu se culeg ciupercile din partea de jos a copacului pentru că au efecte mai slabe, se poate folosi proaspătă dar şi uscată, pentru conservare se taie bucăţi şi se pune la uscat într-un loc bine aerisit şi ferit de razele soarelui, produsul uscat se păstrează intr-un recipient de sticlă bine închis şi poate fi utilizat timp de 2 ani, cel mai bun mod de a sustrage nutrienţii din ciupercă este extracţia cu apă, nu se recomandă apa fierbinte deoarece temperatura înaltă poate distruge complexul de melanină şi polizaharide, are gust şi miros asemănătoar cu al cafelei şi se poate consuma în loc de cafea din pulberea obţinută în urma măcinării ciupercii, dar şi infuzie de ceai;

 

 

Precauţii:

– din cauza efectului pe care îl are asupra rinichilor, Chaga nu trebuie folosit de cei aflaţi în criză renală, şi nici de cei care au afecţiuni cardiace decompensate (când s-a pierdut echilibrul realizat prin compensare- insuficienţă cardiacă);

– nu trebuie consumată de persoanele care sunt alergice la aspirină;

– trebuie utilizată cu precauţie de mămicile care alăptează dar şi în timpul sarcinii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *