Alte denumiri: hrib domnesc, mitărci de făget, royal bolete, red capped butter bolete, il porcino dei Re.
Sinonime: Butyriboletus regius, Boletus appendiculatus var. regius, Boletus subtomentosus.
Specia a fost descrisă pentru prima dată în anul 1832 de medicul și micologul ceh Julius Vincenz von Krombholz, care i-a atribuit denumirea Boletus regius. Denumirea generică “Boletus” provine din latinescul boletus, derivat din grecescul “bolítēs”, termen folosit încă din Antichitate pentru a desemna ciupercile cărnoase cu pălărie bine dezvoltată. Epitetul specific “regius” înseamnă în limba latină „regal” sau „domnesc”, făcând referire atât la coloritul impresionant al ciupercii, cât și la calitățile sale culinare deosebite.
Pălăria: are un diametru de 6–15 cm, fiind cărnoasă și compactă. La exemplarele tinere este semisferică, cu marginea răsfrântă spre interior, devenind convexă și apoi aproape plană sau în formă de pernă la maturitate. Cuticula este fin catifelată în tinerețe, ulterior netedă, lucioasă și uscată, fără a deveni lipicioasă, fiind dificil de desprins. Coloritul este unul dintre cele mai distinctive caractere ale speciei, variind de la galben-verzui sau galben-brun până la roz, roz-purpuriu, roșu intens ori brun-roșcat. La exemplarele bătrâne predomină adesea nuanțele roz-liliachii.
Carnea: este groasă, fermă și compactă, albicioasă la început, devenind rapid galben-pal, cu o zonă roșiatică imediat sub cuticulă. La secționare sau lovire nu se albăstrește și nu își schimbă culoarea, caracter important pentru identificarea speciei. Mirosul este plăcut, caracteristic ciupercilor proaspete, iar gustul este delicat, dulceag și ușor aromat, amintind de miezul de nucă.
Piciorul: măsoară 6-12 cm înălțime și 3-6 cm grosime. Este robust, plin și compact, inițial ovoidal, apoi măciucat, fiind mai îngroșat la bază. Are culoare galben-aurie, cu nuanțe carmin în partea superioară și este adesea ornamentat cu o reticulație fină. La manipulare nu prezintă modificări de culoare.
Tuburile: sunt lungi, de 1-3 cm, slab aderente sau aproape libere față de picior. La început sunt galben-aurii, devenind măslinii odată cu maturizarea. Porii sunt mici, rotunjori până la ușor unghiulari, galben-aurii în tinerețe și măslinii la maturitate. Un caracter important de identificare este faptul că nu își schimbă culoarea la atingere.
Sporii: sunt elipsoidali până la îngust fusiformi, hialini, cu dimensiuni de 12-17 × 4-5 μm. Pulberea sporilor este de culoare brun-măslinie.
Habitat: este o ciupercă micorizantă formând micorize cu rădăcinile arborilor. Se dezvoltă în păduri de foioase și mixte, în special în asociere cu fagul (Fagus sylvatica) și stejarul (Quercus spp.), preferând solurile calcaroase și zonele cu climat mai cald. Se întâlnește din regiunile de câmpie până în cele de deal, evitând, în general, etajul montan. Fructifică din iunie-iulie până în septembrie, iar în anii favorabili poate apărea și în luna octombrie, crescând solitar sau în grupuri mici.
Specii asemănătoare: Boletus appendiculatus (carnea galbenă se colorează lent și neregulat în albastru-vânăt la contactul cu aerul, în special deasupra tuburilor și în zona de legătură dintre picior și pălărie. Piciorul se termină de obicei cu o bază ascuțită, ca o rădăcină, înfiptă adânc în sol). Boletus fechtneri (carnea galbenă se colorează lent în albastru-pal când este tăiată, în special în zona de deasupra tuburilor și uneori în vârful piciorului, în timp ce baza piciorului tinde să devină roșiatică. Are o pălărie inițial albicioasă, cenușie sau argintie, ca de culoarea argilei sau a pielii de căprioară, care se poate nuanța ușor în brun-gălbui la bătrânețe. Marginea pălăriei tinde uneori să aibă o tentă fină, rozalie). Boletus subappendiculatus (are o pălărie în culori calde, discrete, variind de la brun-portocaliu, brun-gălbui până la culoarea pielii de căprioară- ocru-crem. Nu are niciodată nuanțe de roz sau roșu. Este o specie strict montană. Crește exclusiv în păduri de conifere sau mixte, la altitudini mari (1200–1700 m), formând simbioze cu molidul și bradul. Rareori poate fi găsit sub fagi montani). De asemenea, poate semăna cu specii cu pori roșii, precum Boletus luridus, Rubroboletus satanas, Rubroboletus rhodoxanthus sau Rubroboletus legaliae, dintre care unele sunt toxice.
Interes gastronomic: este o ciupercă comestibilă excelentă, însă recoltarea ei este limitată sau strict interzisă în multe țări europene deoarece este o specie foarte rară și protejată prin lege. Dacă este găsită, este de preferat să fie lăsată în natură pentru a-și răspândi sporii și a asigura supraviețuirea speciei. Se pretează excelent pentru a fi consumat crud (tăiat felii foarte subțiri în salate, carpaccio, doar exemplarele foarte tinere și perfect sănătoase), sote în unt, la grătar, în rizotouri, paste sau uscat (deshidratat) pentru a obține o pudră puternic aromată.
