Alte denumiri: burete ţepos, barba unchiaşului, flocoşel, sweet tooth, wood hedgehog, hedgehog mushroom, pied de mouton, steccherino dorato, semmelstoppelpilz.
Sinonime: Sarcodon repandus, Tyrodon repandus, Dentinum repandum, Hypothele repanda, Hydnum flavidum.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1753 de către botanustul suedez Carl Linné (este considerat “tatăl ecologiei moderne”), sub numele de Hydnum repandum, nume curent rămas până în prezent. Numele de gen “Hydnum” provine de la substantivul grecesc “udnon” sau “hudnon” care înseamnă “o trufă”. Epitetul specific “repandum” în latină înseamnă “îndoit înapoi” sau “a se întoarce” cu referire la pălăria ciupercii care are marginea neregulată şi adesea o parte din ea este întoarsă în sus la bătrâneţe.
Pălăria: iniţial este convexă apoi plată, câteodată adâncită la sfârşitul maturizării, suprafaţa mată şi neregulată, marginea ondulată şi crestată. Pălăriile mai multor exemplare pot fi unite între ele. Are un diametru de 5-15 cm, culoarea variază de la alb-gălbui, crem, galben-ocracee.
Cuticula: netedă, catifelată, fin împâslită şi brumată.
Suprafaţa himenială: este alcătuită din ţepi mici şi conici care atârnă sub pălărie, inegali, destul de lungi, puţin decurenţi pe picior. Ţepii sunt foarte fragili şi la simpla atingere se detaşează imediat de pălărie. Culoarea este la început albă apoi devin alb-gălbui identic cu cea a pălăriei, vârfurile ţepilor devin cu timpul maronii.
Carnea: este relativ tare, casantă, compactă în tinereţe cu gust plăcut, la bătrâneţe carnea devine fibroasă cu gust amar. Nu prea este năpădită de viermi.
Sporii: sunt netezi, rotunjori cu baza apiculară, hialini, mereu cu o picătură mare uleioasă în mijloc, având o mărime de 6-8 x 6-7 microni. Pulberea lor este albicioasă.
Piciorul: este bont şi robust, cilindric drept sau puţin curbat, inserţia în pălărie este mai mult sau mai puţin excentrică. Are înălţimea de 3-8 cm şi grosimea de 1-3 cm, albicios ocazional de aceeaşi culoare cu pălăria.
Variabilitate: coloritul pălăriei diferă de la alb-gălbui la culoarea cojii de alună deschis, câteodată cu nuanţe portocalii. Piciorul şi ţepi la început sunt albicioşi dar pe parcursul maturizării capătă aceeaşi culoare ca pălăria. Carnea este albă şi în contact cu aerul devine galben-maronie.
Habitat: apare în lunile iulie- noiembrie, de la deal la munte, pănă la apariţia primelor geruri, în grupuri sau crecuri mari cu exemplare îngrămădite unul în altul, pe solurile acide ale pădurilor de foioase (fagi) şi conifere (molizi).
Specii asemănătoare: Cantharellus cibarius (bureţii galbeni- comestibil), Hydnum rufescens (flocoşel roşiatic- comestibil), Cantharellus pallens (comestibil), Hygrophoropsis aurantiaca (gălbiorii falşi), Hydnum albidum (flocoşel alb).
Interes alimentar: este o ciupercă comestibilă doar în stadiul tânăr. La bătrâneţe ciupercile devin amare cu carnea scorţoasă şi de multe ori pot apărea pete verzui sau negricioase de mucegai. Se poate mura şi congela, nu este recomandat a fi consumată în exces deoarece ciuperca are o mare capacitate de a bioacumula cesiu. În Europa este una dintre speciile recunoscute oficial astfel, se găseşte în pieţe şi supermarketuri.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
