Alte denumiri: pucioasa sântimbrului, smoky gilled, conifer tuft mushroom, brown gilled woodlover.
Sinonime: Agaricus capnoides, Psilocybe capnoides, Dryophila fascicularis var. capnoides, Dryophila capnoides, Geophila capnoides, Naematoloma capnoides.
Specia a fost descrisă pentru prima dată în anul 1818 de către botanistul suedez Elias Magnus Fries sub numele de Agaricus capnoides. Iar botanistul german Paul Kummer a transferat numele de gen în Hypholoma.
Pălăria: este destul de cărnoasă, la început globuloasă şi apoi emisferică, diametrul este de 4-9 cm, se despică adesea radial la maturitate, prezintă la margine fragmente albicios-gălbuie datorită vălului parţial.
Cuticula: este netedă, uscată, cu aspect lipicios pe vreme umedă, la început poate fi de culoare galbenă ca mierea, galben-maronie spre portocaliu- maronie, mai deschisă spre margine iar în centru este mai roşiatică.
Piciorul: este subţire, cilindric, adesea uşor îndoit, înalt de 3-8 cm, fibros şi gol în interior, este de culoare maronie datorită filamentelor care îl acoperă, la baza piciorului are tendinţa să devină galben-maronie sau ruginie.
Lamele: sunt dese, subţiri, bifurcate, cu lameluţe mai scurte intercalate, aderente la picior, culoarea este la început albiciosă, apoi cenuşiu până la gri-violaceu. La bătrâneţe culoarea devine violet-negricios datorită sporilor.
Sporii: sunt mici de culoare brun-liliachii până spre maro- violet.
Carnea: este albicioasă până la gălbuie, delicată, fibroasă, inodoră şi cu gust dulceag.
Variabilitate: coloritul pălăriei este ocru cu nuanţe galbene sau roşietice, lamele variază de la alb la gri-albăstrui.
Habitat: creşte la munte în grupuri mari pe trunchiurile aflate în descompunere ale coniferelor, pe rădăcini şi lemn îngropat, din primăvară până toamna.
Specii asemănătoare: se poate confunda cu Hypholoma sublateritium (gheba cărămizie) specie necomestibilă considerată de unii specialişti chiar toxică, cu Galerina Marginata care este o ciupercă otrăvitoare, cu Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor) care are culoarea pălăriei între maroniu ca scorţişoara peste galben-brun la ocru-deschis, întotdeauna cu partea exterioară mai închisă şi cu aspect apos.
Interes gastronomic: este comestibilă dar cu precauţie, pentru uşurinţa cu care se poate confunda cu alte specii toxice trebuie evitată, este recomandat de a se consuma doar pălăria şi de a fi fiartă înainte de a fi consumată.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
