Alte denumiri: ochiul caprei, urechea babei, urechiuşă, pocalul de rubin al elfilor, pocal de rubin, scarlet elf cup, scarlet cup fungus;

Sinonime: Helvella cocninea, Peziza aurantiaca, Peziza dichroa, Peziza cohleata, Sarcoscypha coccinea, Plectania coccinea, Geopyxis coccinea, Lachnea coccinea, Macroscyphus coccineus;

Aparatul fructifer are formă de cupă foarte largă, cu marginea ondulată şi, deseori, uşor răsfrântă spre interior, diametru 1-5cm, înălţime 1-3cm, roşu;

Suprafaţa interioară este netedă şi lucioasă, iar cea exterioară, fin catifelată, este de un roşu profund, decolorat până la portocaliu când este uscat;

Piciorul este foarte scurt, subţiat la bază, destul de dens şi cu suprafaţa acoperită de puf fin;

Sporii: sunt albi, elipsoidali, netezi, translucizi, cu multe picături uleioase în interior şi mari, având o mărime de 24-35 x 10-14 microni, pulberea lor este albicioasă;

Carnea este albă până la gălbui-albicioasă, cu un strat roşiatic spre interior, subţire, fragilă, ceroasă şi uşor casantă, este fără miros sau gust specific;

VARIABILITATE. în interior, culoarea aparatului fructifer este variabilă între roşu-carmin şi roz-intens, iar la exterior, poate fi albicioasă, roz şi câteodată ocru, culoarea roşie este cauzată de cinci tipuri de pigmenţi carotenoizi, incluzând plectaniaxantina şi beta-carotenul;

HABITAT. Creşte pe fragmente de lemn putred în locurile cele mai umede din pădurile de foioase, pe ramuri căzute sau sub stratul de frunze moarte, la deal şi la munte, în lunile noiembrie- aprilie;

PERIOADA DE CREŞTERE. Toamna-iarna;

SPECII ASEMĂNĂTOARE. Această specie poate fi uşor de confundat cu alte specii din aceeaşi familie, de culoare roşie cum sunt Sarcoscypha austriaca (diferenţele se văd doar la microscop în acest caz), Sarcoscypha dudleyi;

Interes gastronomic: este o specie fără valoare gastronomică din cauza cărnii prea elastice, unii autori o consideră comestibilă, dar numai după ce este foarte bine fiartă, potrivit pentru consum sunt exemplarele mai tinere, nu se recomandă a fi mâncate crud, de asemenea sunt o sursă de hrană pentru rozătoare în timpul iernii şi melci în timpul verii;

Alte utilizări: ciuperca după ce a fost uscată şi măcinată într-o pulbere, s-a folosit ca antiseptic şi antihemoragic, pe cordonul ombilical al copiilor nou-născuţi, de către indienii Oneida (comunitate religioasă fondată de John H. Noyes în 1848 la Oneida, New York) şi alte triburi;

Comestibilitate. Fără interes alimentar.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: