Folosirea ciupercilor ca aliment a început probabil încă din preistorie, în toată această perioadă foarte lungă, în care omul a trăit ca vânător-culegător, ciupercile din  pădure trebuie să fi reprezentat o sursă importantă de alimentaţie, chiar dacă doar de sezon.

Fără îndoială, oamenii primitivi au încercat să mănânce ciupercile şi au învăţat pe riscul lor să recunoască speciile pe care merită să le culeagă, precum şi pe cele otrăvitoare.

 

Primele menţiuni despre folosirea ciupercilor în alimentaţie datează din perioada clasică.

Grecii şi romanii erau buni cunoscători şi apreciau ciupercile ca un fel de mâncare delicios.

 

Totuşi, ei au fost probabil primii care au suferit primele accidente; unul dintre primele texte care se referă la ciuperci, un fragment din Euripide (480-406 î. C.), menţionează cazul unei femei care, împreună cu familia sa, „a murit pentru că mâncase din ele”.