Alte denumiri: piei de oaie fierbinte, arici roșu-galben, terracotta hedgehog.
Sinonime: Hydnum sulcatipes, Tyrodon rufescens, Dentinum rufescens.
Pălăria: inițial este convexă, cu marginea răsucită în jos, pălăria se aplatizează pe măsură ce ciuperca îmbătrânește și poate deveni ușor adâncită. Este solidă și poate fi ușor ruptă. Are un diametru de 4–8 cm, dar unele exemplare pot atinge până la 15 cm. Suprafață devine neregulată cu vârsta, având marginea ondulată și crestată. Culoarea pălăriei variază de la un galben deschis inițial, trecând prin galben închis, și ajungând la nuanțe ruginii sau roșiatice pe măsură ce ciuperca se dezvoltă.
Cuticula: este netedă, fin catifelată și brumată; în condiții de umezeală, capătă un aspect lucios.
Himenoforul: spre deosebire de majoritatea ciupercilor, care au lamele, Hydnum rufescens are aculei (spini), care sunt conici, moi și lungi. Acestea sunt de fapt proiecții care se dezvoltă pe partea inferioară a pălăriei. Spinii sunt distribuiți mai rar decât la alte specii, cum ar fi Hydnum repandum. Spinii sunt inegali, cu vârfuri zimțate, ceea ce le conferă un aspect distinctiv. De asemenea, sunt foarte fragili și decurenți la picior, ceea ce înseamnă că se extind până la piciorul ciupercii. Sunt de obicei de lungime mică (aproximativ 5-15 mm) și au o culoare albicioasă, care se poate transforma în galben pal sau ruginiu pe măsură ce ciuperca îmbătrânește. Aceștia sunt dispuși dens, oferind un aspect pufos și caracteristic.
Carnea: este tare și casantă la exemplarele tinere, dar devine fibroasă pe măsură ce ciuperca îmbătrânește. Culoarea la început, este alb-gălbuie, dar se poate decolora în roz-gălbui sau chiar maroniu în urma leziunilor sau tăierii. Mirosul este neutru sau ușor floral, asemănător cu florile de portocal. Gustul este plăcut la exemplarele tinere, dar la cele mai bătrâne poate deveni iute și amăruie, având un indiciu de făină de ovăz uscată. De asemenea, este o ciupercă care, aproape niciodată, nu este afectată de viermi.
Sporii: au pereți subțiri, sunt netezi și slab elipsoidali, având o lățime inegală. Sunt hialini și prezintă întotdeauna o picătură mare uleioasă în mijloc. Dimensiunile sporilor sunt de aproximativ 8-10 x 6-7 microni. Pulberea sporilor este de culoare ocru-ruginie.
Piciorul: este cilindric, solid și robust, poate avea o formă ușor îngustată spre bază, adesea având o bază mai lată. Lungime și grosimea variază între 3-7 cm lungime și 1-3 cm grosime. Culoarea piciorului este similar cu cel al pălăriei, având nuanțe care variază de la albicios la galben sau portocaliu, iar pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, pot apărea tonuri ruginii. Suprafața piciorului este netedă, dar poate deveni ușor brumată și catifelată la umezeală. Piciorul este bine atașat de pălărie, dar fără un inel distinct, ceea ce îl face ușor de identificat.
Habitat: ciuperca preferă să crească în medii umede, adesea în grupuri sau cercuri mari, în păduri de foioase, sub fagi și stejari, precum și în păduri de conifere, sub molizi și pini. Se găsește de la deal la munte și este activă în perioada de creștere din lunile iunie până în noiembrie (uneori până în decembrie). De obicei, o poți observa crescând în pajiști umede sau pe marginea drumurilor, în special în regiunile temperate.
Specii asemănătoare: Hidnellum mirabile (este mai închis la culoare, necomestibil), Hydnum albidum (este albicios, comestibil), Hydnum subsquamosum (comestibil, cuticula este mai roz), Hydnum umbilicatum (comestibil), Hydnum versipelle (este mai închis la culoare, necomestibil).
Interes alimentar: este considerată o ciupercă de calitate bună, în special în stadiile sale tinere. La exemplarele bătrâne, carnea poate deveni mai scorțoasă și gustul poate deveni amar din cauza aculeilor care se formează. Cu toate acestea, acești aculei pot fi îndepărtați cu ușurință înainte de gătire, permițând utilizarea ciupercii în diverse preparate. Este adesea folosită în supe, tocănițe sau ca ingredient principal în diverse mâncăruri.
Rețetă cu ciuperci Hydnum rufescens: Ingrediente: 500 g de ciuperci proaspete, 1 ceapă mare, tocată, 2-3 căței de usturoi, tocați, 3-4 linguri de ulei de măsline, 250 ml de smântână pentru gătit, sare și piper după gust, pătrunjel proaspăt sau mărar, tocat (pentru garnitură), opțional 100 g de brânză rasă (parmezan sau alt tip). Instrucțiuni: Curățarea ciupercilor: Spală bine ciupercile și îndepărtează eventualele resturi de pământ. Taie-le în bucăți mai mici, dacă sunt mari. Se poate îndepărta aculeii de pe ciuperci. Sotarea: Într-o tigaie mare, încălzește uleiul de măsline. Adaugă ceapa și usturoiul, sotându-le până devin aurii și aromate. Adăugarea ciupercilor: Adaugă ciupercile și gătește-le timp de aproximativ 5-7 minute, până se înmoaie și își eliberează sucurile. Crema: Toarnă smântâna peste ciuperci, amestecând bine. Asezonează cu sare și piper după gust. Lasă să fiarbă la foc mic timp de 10-15 minute, amestecând din când în când. Servire: Servește preparatul cald, presărat cu pătrunjel sau mărar proaspăt tocat și cu brânză rasă deasupra. Faceți rapid o mămăligă, si Poftă bună!
Ciupercile Hydnum rufescens pot fi păstrate folosind mai multe metode: Uscare: este o metodă excelentă de conservare care ajută la păstrarea aromelor ciupercilor. Puteți utiliza un deshidrator sau pur și simplu să le uscați la soare sau în cuptor la o temperatură scăzută. Ciupercile uscate pot fi păstrate într-un recipient etanș, ferit de lumină și umiditate. Congelare: pot fi congelate după ce au fost curățate și blanșate rapid (aproximativ 3-5 minute în apă fierbinte). După blanșare, scurgeți-le și lăsați-le să se răcească, apoi puneți-le în pungi de congelare etanșe. Acest mod de păstrare poate prelungi durata de viață a ciupercilor la câțiva ani. Conservare în ulei: pot fi conservate în ulei de măsline, care adaugă o aromă plăcută. Gătiți ciupercile într-un amestec de ulei și condimente, apoi umpleți borcane sterilizate cu amestecul. Acest mod le va păstra pentru câteva luni.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
