Alte denumiri: urechiuşele, ciupercă de lemn, ureche de lemn, urechea lui Iuda, wood ear, black wood ear, jelly ear, tree ear, jelly ear fungus, fungus sambuca.

Sinonime: Hirneola auricula, Peziza auricula, Tremella auricula, Exidia auricula-judae, Merulius auricula, Gyraria auricularis, Auricularia sambuci, Auricularia auricula, Auricularia lactea, Hirneola auricularis.

Este cultivată pe rumeguş în China de secole încă din dinastia Tang (618-907) fiind consumată aproape zilnic, a fost studiată şi pentru calităţile ei medicinale începând cu sec. al XII-lea.  În Occident ciuperca a fost folosită în medicina populară încă din secolul al XIX-lea pentru dureri de gât, de ochi, icter, cu proprietăţi anticoagulante, astringente, antioxidante, hipoglicemiante, antitumorale (cancer de piele, cancer de prostată).

A fost descrisă pentru prima dată în anul 1753 de către botanistul suedez Carl Linnaeus sub numele de Tremella auricula. În anul 1789 a fost descrisă de către botanistul francez Jean Baptiste F.P. Bulliard sub numele de Tremella auricula- judae. În anul 1888 ciuperca a primit numele de Auricularia auricula- judae de către botanistul german Joseph Schroter.

Numele latin “auricula” înseamnă “ureche” şi cuvântul “judae” înseamnă “Iuda” fiind asociată cu Iuda Iscarioteanul din cauza credinţei că acesta s-a spânzurat de un copac de soc după trădarea lui Isus. Se zice că ciuperca reprezintă spiritul chinuit întors al lui Iuda reâncarnat în această ciupercă pentru a ne aminti de sinuciderea şi de trădarea sa.

Aparatul fructifer: are diametrul de 3-10 cm şi 0,2-0,5 cm grosime, la început este în formă de cupă mică mai târziu devine în formă de scoică sau ureche, concrescut-lobat uneori lateral în totalitate. Are consistenţa elastică şi gelatinoasă, este destul de subţire şi mult lăţit. Suprafaţa externă este împânzită de numeroase filamente lânoase gri care îi dau un aspect tipic catifelat. Este de culoare brun-roşcat, brun-ocraceu, brun-cenuşiu, rareori albicios translucid. Suprafaţa internă este lucioasă, zbârcită, încreţită cu marginea ondulată, de culoare brun-gălbui, brun-roşcat, negricios. Este străbătută de câteva cute care converg spre bază. Uneori la bază se observă un picior foarte mic. Deseori corpurile fructifere sunt unite în grupuri dezordonate.

Carnea: este subţire, cu textura moale, gelatinoasă asemănătoare jeleului, fără miros şi gust insipid, de culoare brun-violacee.

Sporii: sunt lungi, hialini, sunt de culoare albă, crem sau gălbui.

Variabilitate: coloritul aparatului fructifer variază între violaceu şi brun-măsliniu, carnea este gelatinoasă şi elastică la ciuperca tânără apoi din ce în ce mai tare şi uscată. Dacă este umezită revine la calitatea originară.

Habitat: se găseşte pe lemnul putred dar şi pe lemnul viu al foioaselor (unde provoacă putregaiul alb) mai ales pe cel de soc şi arin dar şi pe alţi arbori, creşte în grup, specie des întâlnită în perioada ianuarie-decembrie, de la câmpie la munte.

Specii asemănătoare: Auricularia polytricha (cloud ear fungus- ureche de lemn), Peziza badia (bay cup, pecica de castan, urechiuşa bârligată), Discina ancilis (discul noduros, urechiuşă încreţită, pig’s ears), Disciotis venosa (cup morel, pitacu dracului, ceşcuţa babei), Exidia nigricans (untul vrăjitoarei, witches’ butter), Exidia recisa (willow brain), Exidia fuscosuccinea, Exidia glandulosa (black jelly roll).

Interes gastronomic: este comestibilă adăugată în mâncăruri gătite la foc rapid fiind crocantă şi masticabilă, poate fi consumată în salate în stare crudă dar trebuie spălate bine pentru a îndepărta orice impurităţi. Pentru a fi siguri că am îndepărtat orice bacterie care s-ar găsi pe ciuperci ar trebui să le fierbem pt 1-2 minute. Este folosită mai ales în bucătăria orientală, se pretează bine la uscare şi congelare. Această ciupercă are efect anticoagulant şi ajută la prevenirea trombozei, a arteriosclerozei, scade riscul de AVC (accident vascular cerebral), scade riscul de infarct, utilă în afecţiuni oculare, icter. Ciupercile uscate pot fi măcinate intr-o pulbere şi utilizate pentru a absorbi excesul de lichid din supe, tocane, deoarece se rehidratează în fragmente mminuscule.

 

 

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: