Alte denumiri: iasca de cioată a rășinoaselor, iasca cu tiv roșu, red belted conk, red belted bracket.
Sinonime: Boletus pinicola.
Prima descriere a fost realizată de naturalistul german August Johann Georg Karl Batsch în anul 1781, care a numit-o inițial Boletus pinicola. Combinația actuală, Fomitopsis pinicola, a fost stabilită de micologul finlandez Petter Adolf Karsten în anul 1881. El a mutat specia în genul Fomitopsis, pe care tot el l-a creat.
Numele de gen “Fomitopsis” este format din “Fomes” însemnând “iască” și sufixul grecesc “-opsis” care înseamnă “aspect” sau “asemănare”. Epitetul specific pinicola provine din cuvintele latine “pinus” care însemnă “pin” și “-cola” care însemnă “locuitor”, “care trăiește în”. Cu referire la habitatul său preferat “locuitor al pinului”.
Pălăria ciupercii are formă de semicerc, copită sau triunghi, uneori asemănătoare unui raft fixat pe trunchiul copacului. Este dură și rezistentă, putând ajunge la un diametru de până la 30 cm sau mai mult și o grosime de aproximativ 15 cm. Este acoperită de o crustă lucioasă (ca de ceară), adesea zonată în cercuri concentrice.
Suprafața superioară este relativ netedă, lucioasă ușor rășinoasă. La început are culoare galben-portocalie și o margine albă, iar pe măsură ce ciuperca se maturizează devine portocaliu-vișinie, roșiatică până la brună. Se închide treptat la bază devine aproape neagră. Marginea: în faza de creștere, este de un alb curat sau galben-portocaliu deschis. Imediat lângă zona albă de creștere, apare o bandă lată de culoare roșu-aprins, portocaliu sau brun-roșiatic. Este adesea lucioasă, având un aspect de ceară sau lac.
Suprafața inferioară este alcătuită din pori mici, sunt inițial de culoare albicioasă, crem sau galben-pai. Există aproximativ 3–4 (uneori până la 5) pori pe milimetru, fiind foarte deși și greu de distins cu ochiul liber fără o privire atentă. Sporii sunt netizi și de culoare alb sau crem-deschis. Pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, suprafața devine brun-deschis sau de culoarea pielii. Dacă este zgâriată când e proaspătă, aceasta se poate păta ușor în nuanțe de galben-ocru. În perioadele de creștere activă și umiditate ridicată, ciuperca elimină picături de lichid (adesea limpezi sau opalescente), fenomen numit gutație. Deoarece ciuperca este perenă, ea adaugă în fiecare an un nou strat de tuburi peste cel vechi.
Carnea: este foarte tare, amintind de consistența plutei sau a lemnului moale. Are o structură compactă, dar elastic-fibroasă. Culoarea variază de la alb-murdar la crem sau galben-pai. Are un miros distinct, descris adesea ca fiind acrișor, de fructe sau ușor de mucegai sau pământ. Gustul este amărui și astringent.
Habitat: deși preferă rășinoasele (molid, pin, brad), se întâlnește frecvent și pe foioase precum fagul, mesteacănul sau arinul. Este în principal saprotrofă (se hrănește cu materie moartă), dar devine patogen atunci când atacă arbori vii, contribuind la regenerarea naturală a pădurii prin eliminarea exemplarelor bătrâne. Corpul fructifer trăiește și crește timp de mai mulți ani, adăugând în fiecare sezon un nou strat de tuburi. Aceasta descompune celuloza din lemn, dar lasă lignina aproape intactă, transformând interiorul trunchiului într-o masă sfărâmicioasă de culoare brun-roșiatică.
Specii asemănătoare: Ganoderma lucidum (are de obicei un picior lateral, pe când Fomitopsis pinicola crește direct lipită de trunchi. Culoarea este un roșu-sângeriu mult mai uniform), Laricifomes officinalis ( este de culoare alb-crem pe tot corpul, mult mai friabilă sau sfărâmicioasă, și are un gust extrem de amar ), Ganoderma applanatum ( suprafața este brun-ciocolatie și adesea acoperită de un praf maro. Partea inferioară este albă și se înnegrește instantaneu la cea mai mică atingere sau zgârietură).
Interes gastronomic: nu are nicio valoare culinară directă, deoarece corpul ciupercii este extrem de dur, fibros și dens.
Ciuperca este considerată medicinală, fiind utilizată de secole în medicina tradițională din Europa și Asia (în special în China, sub numele de Song-Sheng-Ling). Corpul său conține compuși bioactivi precum polizaharide, triterpene și triterpenoide, acizi organici, steroli, enzime și antioxidanți, care îi conferă numeroase beneficii pentru sănătate (efecte antiinflamatoare și analgezice, susținerea sistemului imunitar, susține sănătatea digestivă, are proprietăți antimicrobiene). Se utilizează sub formă de decoct sau ceai, pudră și tinctură. Deși este naturală, consultă un specialist înainte de utilizare, mai ales dacă urmezi tratamente pentru subțierea sângelui sau imunosupresoare.
Procesarea: este esențială pentru a extrage substanțele active (polizaharide și triterpene) din structura sa densă și lemnoasă. Curățarea: îndepărtează resturile de scoarță, pământ sau mușchi cu o perie aspră; evită spălarea cu multă apă pentru a nu favoriza mucegaiul. Felierea: deoarece devine extrem de dură după uscare, ciuperca trebuie tăiată în feliuțe subțiri sau cubulețe mici cât timp este încă proaspăta. Uscarea: așază feliile într-un strat subțire, într-un loc cald, uscat și bine ventilat, ferit de lumina directă a soarelui. Deshidratarea: poți folosi un deshidratator la o temperatură de aproximativ 40-50°C timp de câteva ore, până când bucățile devin casante și se rup ușor.
Deoarece mulți compuși nu sunt solubili doar în apă, se recomandă adesea o extracție dublă: Decoct (ceai): fierbe 1-2 lingurițe de pudră sau câteva felii uscate în 500 ml apă, la foc mic, timp de 30-60 de minute. Această metodă extrage polizaharidele (imunostimulatoare). Tinctură (Extracție cu alcool): pune pudra într-un borcan și acoperă-o cu alcool de concentrație mare (peste 40-70%). Lasă la macerat într-un loc întunecos timp de 4-6 săptămâni, agitând zilnic. Alcoolul extrage triterpenele (antiinflamatoare).
Depozitare: păstrează pudra sau bucățelele uscate în borcane de sticlă închise ermetic, într-un loc răcoros și întunecat, pentru a preveni oxidarea și pierderea proprietăților.
Notă importantă: informațiile despre beneficiile acestei ciuperci sunt pur informative. Utilizarea ciupercilor medicinale trebuie făcută cu prudență. Deoarece extractele sunt concentrate, te sfătuiesc să discuți cu un specialist înainte de a începe orice cură, mai ales dacă ești însărcinată, alăptezi sau urmezi un tratament medicamentos cronic.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
