Ciupercile pe cale de dispariție din România reprezintă un grup vulnerabil de specii care sunt esențiale pentru ecosistemele forestiere, dar sunt amenințate din cauza factorilor umani și de mediu. Printre cauzele principale ale scăderii populației acestor ciuperci se numără defrișările, modificările climatice și colectarea excesivă. Aceste specii rare joacă roluri importante în procesele ecologice, cum ar fi descompunerea materiei organice și formarea de micorize, care susțin sănătatea arborilor și a solului. Protecția habitatelor naturale și crearea unor rezervații forestiere sunt măsuri esențiale pentru conservarea acestor specii. De asemenea, este necesară educarea publicului cu privire la importanța conservării ciupercilor și la impactul colectării necontrolate asupra biodiversității.
În România, numărul total de specii de ciuperci este estimat la aproximativ 8.727 (conform cercetărilor realizate de Bontea în 1985 și 1986). Această diversitate include atât ciuperci comestibile, cât și specii toxice sau rare. În 1999, o echipă condusă de Pop și colegii săi a propus 114 specii candidate pentru a fi incluse în Lista Roșie a speciilor de macrofungi din România, subliniind importanța conservării acestor organisme și riscurile cu care se confruntă unele dintre ele în habitatul lor natural.
Albatrellus cristatus (bureți cu creastă)
Battarea phalloides (bășică cu picior de barză, toboșar)
Elaphomyces asperulus
Elaphomyces echinatus
Faerberia carbonaria (gălbiorul tuciuriu)
Gautieria graveolens
Gautieria morchellaeformis
Geoglossum glutinosum
Geoglossum ophioglossoides
Gyromitra fastigiata (zbârciogi grași)
Gyromitra gigas (zbârciog uriaș)
Helvella leucomelaena
Helvella pezizoides
Sursa: https://www.eccf.eu, European Council for the Conservation of Fungi