Alte denumiri: păpăradă, ciupercă de gelatină aurie, ciuperca tremurătoare, yellow brain, golden jelly fungus, yellow trembler, witches’ butter, jelly fungus.
Sinonime: Helvella mesenterica, Tremella lutescens, Tremella quercina, Oncomyces mesenterica, Tremella brasiliensis.
Ciuperca a fost descrisă iniţial în anul 1774 sub numele de Helvella mesenterica de către botanistul german Jacob Christian Schaffer. În anul 1769 botanistul suedez Anders Jahan Retzius îi dă numele de gen Tremella, fiind denumirea valabilă actual. Numele Tremella este derivat din cuvântul latin “tremulus” care însemnă “tremurând”. Epitetul specific “mesenterica” provine din cuvântul grecesc antic “mesenterion” care înseamnă “intestin mediu” sau “intestin din mijloc”, cu referire la forma ciupercii.
Corpul fructifer este moale, gelatinos, tremurător, are o suprafaţă întortocheată formată din lobi şi cute răsucite, netede şi lucioase, cu aspect aproape apos, ceea ce îl face să semene cu un intestin sau asemănător creierului. Are 1-8 cm lungime, 2-8 cm diametru şi 1-4 cm înălţime. La început are culoarea aurie sau galben-lămâi apoi la maturitate devine mai pal, în stare uscată devine portocalie cu suprafaţa mai puţin lucioasă. Pe timp ploios devine alunecos şi lipicios. Stratul himenial este acoperit de o mantie subţire.
Piciorul: lipseşte sau este foarte scurt, subţite şi de culoare mai închisă, acesta fixează corpul fructifer de substrat.
Carnea la început este gelatinoasă, elastică dar consistentă, la maturitate se înmoaie şi se dezintegrează, pe timp secetos devine tare transformându-se într-o peliculă subţire dar se regenerează din umiditate, este de culoare gălbuie uşor transparentă, fără miros şi gust.
Sporii: sunt netezi, translucizi, ovoizi-sferici, uşor curbaţi, ascuţiţi la capete şi rotunjiţi la baza, pulberea lor este albă, au mărimea de 9-12 x 8-10 microni.
Variabilitate: forma aparatului fructifer este foarte variată, coloritul poate fi galben-aprins sau portocaliu. Câteodată poate fi albicioasă din cauza sporilor care se adună pe suprafaţa lui.
Habitat: deşi specia pare să crească pe lemn este de fapt un parazit pe miceilul unei ciuperci din genul Peniophora. Specie des întâlnită în anumite regiuni, preferă locurile temperate sau umede. Creşte în grupuri sau mănunchiuri mici, pe ramuri şi rămurele uscate, pe scoarţa copacilor căzuţi de foioase îndeosebi ale fagului, arţarului şi plopului, pe diferiţi arbuşti şi pe iederă. Parazitează ocazional crăpăturile scoarţei copacilor vii cauzând un putregai alb destul de intens. De la câmpie la munte.
Perioada de creştere: apare aproape tot anul, este o ciupercă activă şi iarna la vreme potrivită, în lunile ianuarie- decembrie, îndeosebi primăvara şi toamna mai ales după o perioadă de ploaie.
Specii asemănătoare: Tremella aurantia (golden ear, este de obicei mai mată, de culoare galben-strălucitor şi se prezintă sub formă de alge marine, este un parazit al ciupercii Stereum hirsutum), Dacrymyces palmatus (orange jelly, este de culoare gălbui-portocaliu până la portocaliu, are un punct de ataşare albicios la substrat şi creşte pe lemnul putrezit de conifere), Dacrymyces capitatus, Dacrymyces chrysospermus.
Comestibilitate: deşi este considerată fără aromă şi fadă ciuperca pare a fi comestibilă chiar şi crudă, ea produce polizaharide (glucuronoxylomannan) ceea ce atrage interesul cercetătorilor datorită diferitelor efecte biologice ale acestora. Efecte precum: imunostimulatoare, antiinflamatorii, antidiabetice, hepatoprotectoare, antialergice. În China ciuperca este folosită de vegetarieni pentru a pregăti o supă răcoritoare împreună cu seminţe de lotus, bulbi de crini şi alte verdeţuri. Se foloseşte şi sub formă uscată (praf) utilă în a lega sosurile. Are efect asupra sistemului imunitar şi probabil util în combaterea cancerului.
