Pălăria, foarte cărnoasă şi ţeapănă, iniţial este convexă, apoi plată şi, la sfârşitul maturizării, adâncită, chiar în formă de pâlnie, cu marginea răsfrântă spre picior şi spre lame şi cu gurgui central vizibil, diametru 6-12cm, brun-portocalie.

Cuticula este  netedă, lucioasă şi cu striaţii foarte fine, radiale.

Piciorul este relativ lung, tare, striat în sens longitudinal şi întotdeauna foarte subţiat şi ascuţit la bază. Inserţia în pălărie este relativ excentrică, înălţime 5-15cm, brun-portocaliu.

Lamele, intercalate cu numeroase lamele, sunt foarte dese, nu prea înalte, deseori  despicate  şi   relativ decurente de-a  lungul  piciorului. Uneori, în întuneric, emit o uşoară luminiscenţă.

Carnea este rezistentă şi fibroasă.

VARIABILITATE. Coloritul pălăriei variază de la galben-portocaliu la brun-roşcat-închis cu pete mai întunecate de diferite dimensiuni. Exemplarele care cresc pe măslini au în tonalitate un colorit roşu-brun. Piciorul are aceeaşi culoare cu pălăria. Lamele sunt galben-aurii sau cu nuanţe portocalii, mai mult sau mai puţin intense. Carnea are pete deschise sau închise.

HABITAT. Este o specie mediteraneană care creşte în pâlcuri pe cioturile de măslini şi de alte foioase. De la câmpie până la munte de altitudine medie.


PERIOADA DE CREŞTERE.
Vara-toamna târziu.


SPECII ASEMĂNĂTOARE.
Hygrophoropsis aurantiaca, specie care, însă, creşte pe conifere.

SINONIME. Pleurotus olearius, Clitocybe olearia, Clitocybe illudens.

PERICULOZITATE. TOXICĂ –  Provoacă tulburări gastrice deosebit de grave.