Alte denimiri: şampinionul oilor, ciupercă de branişte, ciuperca calului, horse mushroom, șampinionul oilor.
Sinonime: Psalliota arvensis, Agaricus fissuratus, Agaricus exquisitus, Pratella arvensis, Fungus arvensis, Psalliota campestris var. arvensis, Agaricus leucotrichus, Psalliota fissurata.
Cel care a descris pentru prima dată ciuperca, a fost botanistul german Jacob Christian Schaeffer, în anul 1762. Numele specific “arvensis” înseamnă “câmp” sau “fâneţe”, cu referire la locul în care se găseşte cel mai frecvent ciuperca.
Pălăria: de 7-15 cm, este ovoidă sau globuloasă, semisferică, apoi se întinde, cu marginea răsfrântă către interior. Este de culoare albă, cu vîrsta devine galbenă, ocracee. Prezintă uneori solzi, scvame plate pe pălărie și margine care sunt rest din văl. Cuticula este albă, uscată, apoi crem-gălbuie. Se îngălbenește ușor la atingere sau leziune.
Lamelele: sunt strânse, libere, albicioase, apoi roz şi brune-negricioase la maturitatea sporilor. La început sunt acoperite de o cortină groasă și albuie parte al vălului parțial.
Piciorul: este aproape cilindric, lung de 6-12 cm şi gros de 1,5-3 cm, la bază mai îngroşat, alb, care uneori se îngălbenește încet. Prezintă o manşetă caracteristică ca o roată dinţată, albă, membranoasă, care se răsfrânge în jos peste picior. În secțiune, prezintă un canal medular.
Inelul: este alb, deasupra este neted, la început, dublu, apoi gălbui, membranos, se răsfringe în jos, fiind către bază scămos.
Carnea: este compactă, pe măsura ce se maturizează devine moale, albă, cu vârsta devine ocracee mai ales in picior, are miros de anason dar care se pierde în timpul preparării.
Sporii: sunt ovali, de 7-8 x 4,5-6 microni, bruni-purpurii. Pulberea lor este maro-închis spre maro-negricios.
Habitat: Creşte in grupuri, uneori în cercuri, in pajişti, grădini, poieni şi fineţe, cresc din luna mai-iunie, până în octombrie.
Reacţii chimice: pălăria se îngălbeneşte în reacţie cu hidroxidul de potasiu.
Comestibilitate: această specie tinde să acumuleze metale grele (cadmiu, cupru), totuşi este căutată şi consumată în diferite mâncăruri, poate fi şi cultivată pe compost de bălegar.
Alte utilizări: aceste specii pot fi utilizate pentru vopsirea lânii, a hârtiei sau a unor ţesături, vor produce o culoare galben-cafeniu în combinaţie cu apa sărată şi culoare verde-gri dacă este folosit un vas de fier.
Specii asemănătoare: Agaricus xanthodermus (otrăvitoare, devine rapid galben dacă este tăiată sau atinsă), Amanita phalloides (cea mai otrăvitoare dintre ciuperci, buretele viperei), Amanita verna, Amanita virosa, Inocybe erubescens, specii comestibile – Agaricus macrosporus, Agaricus campestris, Agaricus silvicola, Agaricus bitorquis, Amanita eliae, Calocybe gambosa, Volvariella speciosa, Agaricus abruptibulbus, Agaricus albolutescens.
Alte tipuri: Agaricus campestris- comestibilă, Agaricus bitorquis (ciuperca cu două brâie)- comestibilă, Agaricus subperonatus- comestibilă, Agaricus bernardii- comestibilă, Agaricus benesii- comestibilă, Agaricus sylvaticus- comestibilă, Agaricus augustus- comestibilă, Agaricus brunneolus- comestibilă, Agaricus essettei- comestibilă, Agaricus crocodilinus- comestibilă.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
