Alte denumiri: bureți iernatici, ciupercă de iarnă, late oyster, olive oysterling, mukitake.
Sinonime: Sarcomyxa serotina, Pleurotus serotinus, Agaricus serotinus.
Specia a fost descrisă pentru prima dată de micologul Christiaan Hendrik Persoon, în anul 1793, sub numele de Agaricus serotinus. Ulterior, a fost transferată în genurile Pleurotus de Paul Kummer (1871) și Sarcomyxa de Petter Adolf Karsten (1891). În anul 1950, Robert Kühner a publicat combinația Panellus serotinus, denumire consacrată în numeroase lucrări micologice.
Numele de gen Panellus, este considerat un diminutiv latinizat al denumirii Panus, având sensul de “micul Panus”. Termenul Panus provine din limba latină, unde desemna o umflătură sau un ghem. Denumirea generică sugerează o posibilă asociere cu aspectul și dimensiunile corpului fructifer. Epitetul specific serotinus, provine din limba latină, de la sero, cu sensul de “târziu”, “tardiv”. Face referire directă la perioada ei de fructificare, deoarece apare la sfârșitul toamnei și iarna, mult mai târziu decât majoritatea celorlalte ciuperci din pădure.

Pălăria: are un diametru de 3-10 cm (uneori până la 15 cm), în formă de scoică, rinichi sau evantai. Marginea este inițial rulată spre interior, apoi devine întinsă și ușor ondulată la maturitate.
Cuticula: este netedă, lipicioasă și gelatinoasă pe vreme umedă, devenind ușor catifelată spre punctul de prindere. Culoarea este foarte variabilă, trecând de la galben-portocaliu la exemplarele tinere, spre verde-măsliniu, verde închis, gri-albăstrui sau brun-roșcat la maturitate.
Lamelele: sunt dese, înguste, aderate sau ușor decurente pe picior. Au o culoare caracteristică galben-pal, galben-ocru sau portocaliu-gălbui, contrastând vizibil cu nuanțele verzui ale pălărie.

Carnea: este albicioasă, densă, destul de dură și elastică (ușor cauciucată), având un strat gelatinos subțire imediat sub cuticulă. Nu își schimbă culoarea la tăiere, iar mirosul și gustul sunt slabe, indistincte (uneori ușor amărui la exemplarele bătrâne).
Piciorul: este foarte scurt, gros și situat lateral (ca un mic ciot la punctul de prindere pe lemn), sau poate lipsi complet la unele exemplare. Are o nuanță gălbuie sau ocru, este acoperit cu solzișori fini sau perișori de culoare brun-închis și se delimitează printr-o linie netă de zona lamelelor, fără ca acestea să coboare pe el.
Sporii: sunt cilindrici, ușor curbați, netezi și măsoară 4-6 x 1-2 µm. Amprenta sporilor este alb-gălbuie sau crem-pal.

Habitat: crește în păduri de foioase și mixte, precum și în parcuri, pe lemnul mort sau slăbit al arborilor. Se dezvoltă cel mai des în grupuri etajate pe trunchiuri căzute sau buturugi de fag, arin, stejar și mesteacăn, mai rar pe conifere. Preferă locurile umede și umbroase, apărând din toamnă târziu până în mijlocul iernii, deoarece rezistă foarte bine la îngheț.
Specii asemănătoare: Pleurotus ostreatus (are pălăria cenușie, brună sau albăstruie, niciodată verde-măsliniu, cuticula uscată și lamelele albe care coboară mult pe picior). Phyllotopsis nidulans (se poate confunda cu exemplarele tinere și gălbui de Panellus serotinus, dar are pălăria uscată, păroasă și pufoasă și un miros neplăcut). Panellus stipticus (este mult mai mică 1-3 cm, are pălăria uscată și catifelată de culoare ocru-brună, iar gustul este extrem de amar și astringen).

Interes gastronomic: este o ciupercă comestibilă de calitate medie, apreciată mai ales pentru faptul că apare toamna târziu și iarna, când alte specii lipsesc din pădure. Se recomandă culegerea exemplarelor tinere, deoarece cele bătrâne devin prea tari și amare. În stare crudă sau insuficient gătită, ciuperca poate avea un gust ușor amărui și o textură gumoasă. Cuticula este gelatinoasă, alunecoasă și concentrează cea mai mare parte a gustului amărui. Se recomandă decojirea ei înainte de gătit, mai ales la exemplarele mai mature. Pentru a elimina complet amăreala și a frăgezi carnea, ciupercile se opăresc în apă clocotită cu puțină sare timp de 5-10 minute, iar apa se aruncă. După opărire și scurgere, se pot folosi în tocănițe, supe, sosuri, sotate cu usturoi și pătrunjel sau conservate în oțet.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:















