Alte denumiri: buretele portocaliu, gălbior fals, false chanterelle, falso rebozuelo.
Sinonime: Clitocybe aurantiaca, Agaricus aurantiacus, Merulius aurantiacus, Cantharellus aurantiacus, Cantharellus ravenelii, Merulius ravenelii.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1781 sub numele de Agaricus aurantiacus, de către botanistul austriac Franz Xaver von Wulfen. În anul 1921 botanistul francez Réné Charles Joseph Ernest Maire a transferat această specie în genul Hygrophoropsis. Numele de gen “Hygrophoropsis” însemnă “asemănător cu Hygrophorus”, sufixul “-opsis” vine din greacă şi înseamnă “asemănător cu”. Epitetul specific “aurantiaca” înseamnă “portocaliu” cu referire la culoarea portocalie a ciupercii.
Pălăria: este relativ consistentă şi cărnoasă, la început convexă apoi adâncită mult chiar în formă de pâlnie, cu marginea răsfrântă în jos, suprafaţa este acoperită de un puf catifelat. Are în diametru 3-8 cm de culoare galben-portocaliu până la portocaliu-roşiatic, în mijloc adesea cu tonuri brun-măslinii.
Lamelele: sunt dese, înguste, subţiri, ramificate spre margine pălăriei, decurente în lungul piciorului, se desprind uţor de pe carne, coloritul este asemănător pălăriei dar mai intens portocalii, în stare uscată devin brun- portocalii.
Sporii: sunt netezi, hialini, se îngustează conic spre bază, sunt slab eliptici, aproape ovoidali, având o mărime de 5-7,5 x 3,5- 5 microni. Pulberea lor este albă.
Carnea: este compactă, moale şi subţire, de culoare galben- portocalie, mirosul este de pământ şi gustul fad, aproape niciodată nu este năpădită de viermi.
Piciorul: este plin, iniţial cilindric, la maturitate alungit, de obicei curbat la bază. Culoarea este ca cea a pălăriei, suprafaţa netedă, cele maturre tind spre brun- portocaliu.
Habitat: este o specie saprofită (îşi procură hrana din substanţe organice în descompunere) care creşte în pădurile de conifere (molizi şi pini) sau mixte , pe frunzele sau materialul lemnos de pe sol, pe muşchi, pe buşteni, uneori pe conuri de brad, deasemenea pe câmpii şi defrişări. Se dezvoltă solitar sau în grupuri precum cercuri de vrăjitoare, de la câmpie la munte, din august până în luna noiembrie, uneori decembrie.
Specii asemănătoare: Cantharellus cibarius (bureţii galbeni), Cantharellus friesii (ciuciuleţi portocalii), Omphalotus olearius (buricul măslinului), Infundibulicybe gibba (pălăria popii), Lepista flaccida (trâmbiţa bradului), Paxillus involutus (burete porcesc).
Interes alimentar: este o ciupercă comestibilă, dar cu atenţie pentru că la unele persoane provoacă serioase tulburări digestive (conţine niveluri ridicate de alcool zaharat arabitol sau arabinitol).
